Îndeplineşte-ţi visurile

Fiinţa naivă, veşnic îndrăgostită de natură şi iubire, de chipuri vesele şi inimi pure. Oare cum ai ajuns suflete să trăieşti drame, să te închizi în tine şi să-ţi fie teamă să te descopere cineva? Ai nevoie de o pauză, de un somn adânc şi odihnitor. Visează, învăţa din nou să speri că e loc şi pentru sufletul tău mic într-o lume care pare mare. Ia o pauză care să dureze cât simţi că ai nevoie, visează-ţi visele şi apoi trăieşte-le! Învaţă din nou să zâmbeşti şi bucură-te de viaţa. Există undeva în lume cineva gata să se îndrăgostească de zâmbetul tău, de acel suflet bun de care s-au folosit atâţia şi pe care nu l-au apreciat.

Zâmbeşti? Dar este minunat! Unde ai ascuns atât de mult timp acest zâmbet? Pari mai liniştită, pari… în sfârşit tu. Ca şi cum ţi-ai fi prins între buze părţi din suflet. Ai visat o mie de vise, puiule, tu eşti un vis! Tu nu-ţi dai seama însă eşti o fiinţă curajoasă. Nu mă crezi? De câte ori te-ai ridicat în picioare şi ai stat dreapta în faţa problemelor? De câte ori ai iertat suflate reci de orice simţământ şi sentiment pur? De câte ori ţi-ai pus inima pe tavă greşită şi ţi-a fost ruptă în mii de bucăţele? De multe ori?

Ţin un post de câţiva ani. Un post aspru care nu îmi permite să fac cel mai sincer gest… să zâmbesc. Da, postul acesta îmi răpeşte dreptul la fericire. Este un post involuntar şi a început independent de mine, de gândirea sau de simţirea luminii mele interioare. Caut adesea în jurul meu acele detalii care să îmi aducă un surâs, pentru că întotdeauna detaliile sunt cela care completează şi desăvârşesc artă. Adesea am găsit în juru-mi un strop de magie în orice, în apă, în soare, în picuri de rouă în fulgi de nea, în surâs de copil, în iubirea împărtăşită, în ochii de culoarea cerului care îmi spun atât de des că mă iubesc dar care nu ştiu să o demonstreze de cele mai multe ori pentru că au fost acoperiţi de dezamăgirea şi iluzia primei iubiri de odinioară dar care în prezent nu mai este.Tu rămâi muza mea,viaţa ta împletită cu a mea desăvârşesc arta iubirii.

Eşti un înger. Un înger de care am promis să am grijă din momentul în care îl voi întâlni. De fapt, nu cred că am fost despărţiţi niciodată. Inimile noastre băteau la unison, sufletele simţeau când eram în primejdie sau fericiţi. Înseamnă că am fost departe unul de altul altfel, fizic. Ne-a fost dat să cunoaştem alte trupuri şi alte suflete asemănătoare dar care nu erau ceea ce căutăm. Şi ne-am legat de ele şi am suferit şi suferim şi azi când ne aducem aminte de acele vremuri de demult.