Începuturi

Google Images Cred că sunt prea matura pentru vârsta care îmi îmbracă tainic viaţa într-o mantie plină de primăveri, veri, toamne şi ierni. Nu cred că sunt pregătită să cresc, de fapt, cunosc prea mulţi copii cu riduri adânci şi barbă, copii prinşi în trupuri greoaie de oameni mari, dependenţi de viciile vieţii de adult. Cred că am pierdut cumva sentimente frumoase pe drumul vieţii. Scurse de atât de mult timp în care au fost exploatate la maxim, fără a primi în dar alte sentimente care să le încarce bateriile epuizate şi bolnave, au ales să alunece în taina spre pământul udat de rouă caldă, privind stelele şi visând la o eternitate în care zboară laolaltă. Toate, sentimente şi stele, luminează cerul nocturn, pentru fiecare călător că-şi croieşte drumul greu spre cine ştie ce destinaţii. Şi locul lor a rămas gol şi a atras alte sentimente, de data aceasta negative. Sunt sentimente de care m-am legat involuntar, în nopţi reci. Şi le-am purtat cu… Read More

Călătorie între Trecut şi Viitor – Vis în Prezent

Visuri îndeplinite #farafrica

Pentru că sunt un fan declarat Vama (Vama Veche) şi pentru că pur şi simplu îl ador pe Tudor Chirilă, ca şi om, ca şi artist, voi începe călătoria mea cu un vers dintr-o celebră piesa a băieţilor pe care, cu siguranţă, mulţi dintre voi o cunosc şi o ascultă. “Vara asta am să mă-ndragostsc” din nou de timp. “Vara asta am să mă-ndrăgostesc” din nou de amintiri şi le voi retrăi. Recent, imaginaţia mea a fost pusă la încercare serios şi mi-a fost imposibil să nu încep a visa la o vacanţă, o călătorie la care visez de mult şi pe care, sper că într-o zi, să o pot realiza. Aş vrea să călătoresc în timp, acum mulţi ani, când eram doar o copilă curioasă, dornică „să le ştie ea pe toate” şi să aducă zâmbete pe chipurile celor prea mari pentru a înţelege visurile unui copil. Şi aş vrea să mă iau de mână, pe mine copil, să mă privesc adânc în ochi şi să-i dau curajul de… Read More

Pasiunea pentru carti si-a gasit locul

Cei care mă cunosc ştiu că am o pasiune şi o dragoste aparte pentru literatură, lectura şi carţi. Aşadar, nu este un secret pentru nimeni faptul că toţi banii mei de buzunar se duc pe cărţi. Pasiunea pentru carti si-a gasit locul Biblioteca mea se umple de câteva ori pe lună cu noi cărţi pe care le citesc cu bucurie, curiozitate şi dragoste. Din toamnă anului 2012 sunt studentă, aşadar fondurile mele au scăzut considerabil în ultimul timp. Din păcate este cunoscut faptul că studenţii sunt cea mai “săracă” parte sau categorie de oameni astfel şi banii pe care îi cheltuiesc sunt mai puţini şi vin mai rar. Nu îmi mai permit să cumpăr cărţi ca în alţi ani, sau cel puţin aşa gândeam când am descoperit, brusc, faptul că nu am mai făcut atât de multe comenzi de cărţi noi. Acest lucru s-a schimbat într-o zi când am descoperit un anticariat online. Întotdeauna am cumpărat cărţi online, foarte rar din magazine, acest lucru pentru că editurile online au mai multe… Read More

Niciodata Primul

Am umplut pagini întregi de vise, pagini pline de vise care…nu s-au împlinit niciodată. Am rămas în picioare şi am ridicat capul sus de fiecare dată când el voia să stea plecat, cât mai plecat, ascuns de privirile întrebătoare. Si am ramas tare in fata tuturor esecurilor si durerilor mele. Doar luna le-a stiut. Luna, cel mai bun sfetnic, sfetnicul meu nocturn. Mi-am împărtăşit sentimentele cu cititorul răbdător, care se regăsea în vorbele pe care le gândise, dar nu ştiuse niciodată să le dea glas. Am vorbit pentru atât de mulţi oameni şi am dat curs sentimentelor lor, pentru că şi eu am trecut cândva prin povara neputinţei lor. Îmi transform lacrimile în cuvinte, dezamăgirile şi suferinţă în postari pe un blog pe care îl vizitează şi alţii ca mine, dar care, cuprinşi de amărăciunea neîncrederii, au renunţat să-şi mai pună sufletele pe tavă, pentru că au fost lovite de prea multe ori. Nu am simţit niciodată că aparţin cuiva, sau…impropriu spus, nu aparţin. Aparţin atâtor oameni care nu mă… Read More

Omenirea încotro?

Trăim în era tehnologiei, o eră care ne desparte tot mai accentuat. Deşi menită să ne apropie, să facă distanta insesizabilă, tehnologia şi-a pierdut scopul iniţial pentru care a fost creată. De câte ori nu ai dat un e-mail de sărbători sau de ziua cuiva drag, în loc să dai un telefon? Măcar să îi auzi glasul dacă nu ai ştiut să-ţi faci timp pentru a o vizita? Copil fiind, nu am avut telefon mobil până la 14 ani, calculatorul a venit şi mai târziu, la 17 ani. Şi totuşi am avut o copilărie frumoasă, am ştiut să fiu o puştoaică fără griji, am avut grijă să îmbrăţişez la aniversări, să cânt Mulţi Ani Trăiască, să dau cadouri frumos împachetate de Crăciun, să merg la colindat, să ciocnesc un pahar de şampanie la trecerea dintre ani. Privesc la surioara mea…are zece ani. Mai mică decât mine cu fix vârsta ei. În afară de calculator şi telefon nu prea are alte preocupări. Poate câte o plimbare cu rolele cate-odata sau un… Read More