Azi, am găsit, din întâmplare, un pui de păpădie. Era mic şi dintr-odată, mi-a venit dor de copilărie. M-am aplecat şi l-am studiat preţ de câteva minute, realizând că nu este singur, ci înconjurat de zeci de alte păpădii, la fel de mici şi gată să zboare.
Atunci am realizat că, deşi încă am suflet de copil, am uitat să mai dansez printre puf de păpădie sau balonaşe jucăuşe în bătaia vântului. Oare, când am crescut şi când am uitat cu adevărat de probleme, ultima oară? Mi-e dor să adorm prin cine ştie ce locuri, din cauza oboselii de peste zi, că dimineaţă să mă trezesc în patul meu. Întotdeauna am considerat acest lucru magic. Mereu m-am întrebat, ce spiriduş misterios mă adună în fiecare seară, pentru că dimineaţă să mă trezesc în pătuţul meu plin de jucării de plus, deasupra tavanului înţesat de fluturi?
Mămico, nu ştiu dacă am reuşit să-ţi mulţumesc vreodată pentru fiecare noapte în care lăsai veioză aprinsă şi rămâneai trează până intrăm în lumea viselor senine, urmărindu-mi atent fiecare mişcare pentru a şti că am ajuns. Apoi, stingeai lumina şi mergeai şi dumneata, în sfârşit la somn. Indiferent cât de târziu sau obosită ai fi fost, ritualul se repetă seara de seară. Pentru acest fapt, mereu îmi apăreai în vise ca o zână bună care ajută fetiţa timidă, în lupta cu demonii nopţii.
Tăticule, îţi mulţumesc din suflet pentru că aveai grijă să-mi laşi, înainte de culcare, combină pornită şi casetele pline de melodii minunate, îmi alinau somnul şi-i dădeau dulceaţă. Pentru fiecare placă ce spunea în fiecare seară câte o poveste, atunci când erai plecat toată săptămâna pentru a ne fii mai bine. Îmi lipsea vocea ta şi săruturile pe frunte, însă am învăţat devreme, că unii oameni nu se au decât unii pe alţii iar pentru toate celelalte, era nevoie de multă muncă şi plecări dese.
Vă mulţumesc pentru faptul că niciodată nu m-aţi răsfăţat, pentru că m-aţi învăţat să fiu politicoasă şi răbdătoare, pentru că m-aţi învăţat că prin muncă, opţii tot ceea ce-ţi doreşti şi că nu-i o ruşine să lucrezi. A fost dureros uneori, mai mult pentru voi decât pentru mine, să nu-mi oferiţi întotdeauna ceea ce aveau alţii. Am înţeles aceste fapte şi nu am cerut mai mult decât mi se putea oferea. Ştiu că ştiaţi aceste lucruri, dar va durea la fel de tare să ştiţi că mă maturizez devreme şi învăţ că nu toţi obţinem pe tavă totul.
No Comments