Personale Profesionale

Game, set si meci – Sibiu Open

În urmă cu câteva zile am observat faptul că s-a lansa o provocare pentru toţi pasionaţilor de tenis. Nu îmi venea să cred că în sfârşit puteam vorbi despre o pasiune veche, un sport pe care îl practic din copilărie. Nu îmi venea să cred că în sfârşit pot împărtăşi cu alţii, o parte minunată a copilăriei mele, împletită divin, cu pasiunea pentru tenisul de câmp.

Dragostea mea pentru tenis, nu a început pentru că părinţii mei m-au înscris la o şcoală sau la cursuri de practicare a acestui sport sau pentru că văzusem meciuri de tenis la televizor, la mine povestea s-a derulat altfel şi parcă mai firesc. Ei bine, la vârsta de 6 ani, bunicul meu, mi-a făcut cadou un set de palete de tenis, din lemn, aduse din Germania. Eram pur şi simplu fascinate de ele şi deşi nu puteam ţine nici măcar una mai mult de câteva secunde, în mână, am hotărât să le pun într-un loc sigur, până aveam să mai cresc. De la vârsta de 8 ani, tatăl meu a început să mă înveţe tenis. Era, cum spunea el, “Timpul nostru şi numai al nostru”. Obişnuiam să jucăm în spatele blocului, la fiecare sfârşit de săptămână. Tatăl meu, plecând mereu în delegaţii prin ţară, nu era prezent decât în weekend-uri, în viaţa mea, dar când venea acasă, câteva ore pe zi, sâmbăta şi duminică, îmi erau rezervate mie şi tenisului de câmp. Adorăm să joc tenis şi iubeam acel timp care-mi era dedicate mie, când îmi aveam tatăl numai pentru mine. Uneori, pentru a nu-i simţi lipsa, mama mea mai juca cu mine, însă nu se pricepea la fel de bine şi nici nu era tata, parcă nu era totul ok.

Cum să nu iubesc tenisul, când şi azi, este ceea ce îmi asigură un timp alături de tatăl meu? Deplasările sunt aceleaşi, doar el a mai îmbătrânit şi eu am mai crescut. Sunt sigură că în acele momente tatăl meu era fericit, în acele momente scăpa de tot stresul acumulat peste săptămâna. Ştiu asta pentru că-i vedeam sclipirea din ochi, îi auzeam surâsul şi îi vedeam mândria din priviri, în rarele ocazii în care ieşeam învingătoare. Da, aveam un pact, “Tati, nu mă laşi să câştig doar pentru că eşti bărbat, eu fata, tu eşti mai bun şi eu nu am şanse să câştig.” Pactul era pact, însă ştiu că era mândru şi cu adevărat fericit, când executam acelaşi dans, ce devenise deja celebru, la fiecare victorie a mea. Sunt sigură că uneori se lăsa bătut, doar pentru a-mi vedea fericirea, bucuria de a fi reuşit să câştig un meci greu şi entuziasmul care plana la cină, când mama află că eu câştigasem partida de tenis, din acea zi.

Blogalinitiative.ro au lansat această provocare, deoarece, în perioada 21-29 septembrie 2013, în oraşul sufletului meu, Sibiu, se va desfăşura turneul de tenis Sibiu Open 2013, prezentat de Carpatica Asig. După cum ştim, destul de mulţi pasionaţi ai acestui sport, în anul precedent, turneul a debutat sub denumirea de BRD Challenger, având premii în valoare de 30.000 de dolari. În acest an, pe lângă faptul că turneul a devenit o competiţie stabilă, de sine stătătoare, premiile au crescut până la valoarea de 75.000 de dolari şi implicit, mai multe puncte ATP.

În acest moment, tot ce mi-aş dori este să fiu în Sibiu, pentru că încă nu am văzut pe viu, ca să spun aşa, un turneu de tenis. Îmi place enorm acest sport şi vă invite să descoperiţi mai multe despre turneul Sibiu Open 2013 de pe pagina de Facebook a competiţiei sau pe pagina oficială a competiţiei, Sibiu Open.

Mult succes tuturor participanţilor, pentru că ştiu că veţi face treabă bună şi turneul va fi un succes!

Partajează asta:

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply