Lucrurile simple, ne aduc adevarata fericire

Omul nu are nevoie de multe pentru a fi fericit. Eu sunt dovada vie a faptului că, lucrurile simple sunt cele care ne fac cu adevărat fericiţi şi sunt cele care ne fac să conştientizăm că trăim încă printre oameni cu suflete frumoase, care ne înseninează zilele şi ne fac să iubim şi să-i învăţăm şi pe alţii să iubească frumos, sincer, curat. Blogalinitiative.ro, în parteneriat cu Cosmote, încearcă să redeschidă ochii oamenilor, pentru a vedea frumosul ce-i înconjoară şi pentru a aprecia mai mult, lucrurile simple care dau un sens aparte vieţii pe care o trăim. Aşadar, am şi eu o povestioară care se vrea o dovadă a faptului, că nu avem nevoie decât de foarte puţin pentru a fi fericiţi. Vă voi prezenta doi oameni minunaţi, care mi-au marcat într-un mod atât de frumos şi prin atât de multe învăţături, viaţa şi drumul pe care am ales să-l urmez.
Întotdeauna am crezut în poveşti. Am ştiut mereu că există un sâmbure de adevăr şi un gram de speranţă în fiecare povestire şi poveste pe care o spun oamenii. Din acest motiv bunicii mei mi-au încântat copilăria şi mai apoi adolescentă, cu astfel de istorisiri care să-mi deschidă sufletul şi mintea pentru a deveni un om mai bun. Cel mai frumos chip văzut vreodată, rămâne chipul ridat de timp al bunicii, cu ochelarii aşezaţi aparte pe vârful nasului, privindu-mă din când în când pe deasupra cărţilor pe care mi le citea. Şi oare cum aş putea să fiu şi azi dacă nu, o visătoare? Cum să nu fi crescut un om integru, cu valori bine înrădăcinate, dacă bunicii au avut grijă să-mi transmită cele mai frumoase şi calde sentimente şi astfel copilăria mea a fost o adevărată sursa de inspiraţie pentru faptele şi gândurile pe care nu ezit să le pun în aplicare şi astăzi.
Bunicii mei, cel mai frumos exemplu de înţelepciune, dragoste, respect şi dăruire. Au trăit frumos, şi-au educat copii şi mai apoi nepoţii, la fel cum au fost ei înşişi educaţi de părinţii şi bunicii lor. Au de povestit multe şi avem atât de multe lucruri frumoase de învăţat de la dânşii.
Am auzit atât de multe poveşti de dragoste până acum, însă cea mai frumoasă rămână aceea dintre aceşti doi oameni care mi-au influenţat viaţa. După jumătate de secol de căsnicie, respectul şi dragostea pe care o poartă unul celuilalt este fără cusur şi trece graniţe şi reguli pe care puţine iubiri din zilele noastre, vor mai ajunge vreodată să le treacă. Am crescut văzându-l pe bunicul aducându-i buchetele de flori bunicii, la fiecare întoarcerea din parc. Nu au nevoie de ocazii speciale pentru a-şi celebra dragostea, nu au nevoie decât să fie împreună şi ziua devine o sărbătoare a iubirii.
Timpul pare să fi fost atât de blând cu bunii noştri, pare că ei le ştiu pe toate, că au înmagazinat în minţile şi sufletele lor atât de multe detalii, amintiri şi întâmplări de o frumuseţe aparte, în cât orice copii îi privesc ca pe super eroii care ne-au încântat de atât de multe ori copilăria. Dar oare cum pot ei reţine atât de multe? Ce forţă din acest univers poate dă omului această capacitate care depăşeşte adesea puterile unui muritor…? Ce să fie această abilitate a omului care să-l facă ,atât de firesc şi raţional, capabil de a deveni muza, model şi, de ce nu, erou?
Atunci, bunica vine spre mine. Mă cuprinde cu braţele de după umeri şi îmi zâmbeşte cu acelaşi zâmbet ştrengăresc de fetişcană care ştie mai multe decât mulţi dintre noi, zâmbetul pe care-l zăresc zilnic în fotografiile alb-negru ce ocupă falnic pereţii uzaţi ai casei bătrâneşti. Îmi mângâie creştetul cu atât de multă afecţiune şi mă sărută tandru pe frunte, şi apoi îmi dau seama că nimic rău nu mi se poate întâmpla cât este ea în preajmă şi veghează asupra mea.
Acea forţă nebănuita pe care toţi bunicii de-o potriva o stăpânesc cu atât de multă abilitate firească şi tărie, nu este nimic alt ceva decât puterea dragostei, a grijii şi a mândriei.
Dacă aş putea să-mi cresc vreodată copii într-un mod mai frumos şi mai statornic, aş vrea să-i cresc aşa cum m-au crescut pe mine bunicii mei. Atunci aş fi sigură că orice ar alege să facă în viaţă, vor fi lucruri minunată care mă vor umple de mândrie şi dragoste!
Mulţumesc bunicule, sărut-mâna bunico! Datorită vouă sunt omul de care sunteţi atât de mândri în fiecare zi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest