Uşi închise

Trecutul e mort, e un mediu sigur pentru că păstrează cei mai dragi oameni, prin amintirile care ne asigura că ei încă sunt vii în inimile noastre. Prezentul reprezintă acel mediu real, cert, în care putem crede, pentru că este palpabil şi constant. Trecutul, este o incertitudine care vine până într-un anumit moment, când se termina viaţa. Nu te încrede în el! Nu ştii niciodată când te va dezamăgi prin absenţă. Cine are certitudinea că ziua de mâine va veni? De ce să ne bazăm pe un mâine, care nu vine niciodată. Cum ar putea exista un mâine, dacă mâine va deveni un azi?
Nu am alungat pe nimeni din viaţa mea, ci fiecare a avut liberul arbitru de a alege pe cine vrea alături. Dacă eu nu am fost o opţiune pentru ei, înseamnă că au făcut schimbări în vieţile lor, la standardele cărora nu mă puteam ridica. Aş vrea să mulţumesc, tuturor celor care au uitat să dea telefoane, au uitat să se mai intereseze de mine sau de ceea ce fac. De asemenea, ţin să mulţumesc în mod excepţional, acelora dintre voi, care nu s-au simţit în stare să îmi împărtăşească iubirea şi au plecat din viaţa mea, înainte de a mă răni prea tare. Nu poţi obliga pe nimeni să stea lângă tine, sau să-ţi fie prieten, ori tovarăş pe drumul lung al vieţii, însa poţi fi om şi îi poţi păstra veşnic în inimă, prin amintiri. Chiar dacă ei nu mai sunt lângă mine, încă păstrez amintiri şi mi-ar plăcea să-i văd pe cei cărora le mai ştiu încă numele, însa nu şi îi pot asocia cu nici un chip, pentru că au dispărut prea devreme…şi îmi e dor şi încă sunt aici, oricând vreţi să spuneţi un simplu, dar important, “Bună! Mă bucur să te revăd!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest