Mi-a plăcut mereu să călătoresc, cu trenul său cu autocarul. Niciodată nu am preferat maşinile mici. Nu poţi face nimic într-o maşina mică, nu poţi lua toţi prietenii, toate persoanele dragi, toţi colegii, toată familia. Mi-a plăcut să visez la lumi de poveste cu ajutorul cărţilor, să vizitez locuri şi să le dau ce nuanţa vreau, ca mai apoi să le desăvârşesc figurile cu vizitarea fizică a acelor minunate locuri. Cartea aceasta, vreau să fie precum un tren, sau un autocar. Să mergem cu toţii într-o lume pe care să o modelăm cum vrem noi, cum visăm sau cum am desenat-o în fiecare dimineaţă în care ni se părea că afară este frig şi mohorât.
Întotdeauna am visat că această carte să ajungă în casele şi inimile voastre, într-o zi de iarnă, în care ninsoarea să acopere tainic pământul. Întotdeauna sunt mai copil iarna şi visez la vinul fiert cu mere făcut de tata, la cozonacii aburinzi ai mamei şi la proaspăta pâine coaptă în casă, a bunicii. Nu ştiu când va ninge din nou. Nu ştiu să răspund la multe întrebări atât de simple. Nu ştiu nici cât de mult va ţine ninsoarea. Dar sper că veţi savura această drumeţie prin gânduri şi minţi, în siguranţa oferită de căldura caselor îmbietoare şi îmbrăţişaţi de persoana cea mai dragă, fie că este mama, bunica, un prieten drag sau omul iubit. Lectură plăcută!
No Comments