Bine aţi revenit acasă, mamă şi tată!

                                  De un an de zile, reprezint acea masă de tineri ( copii ), care are grijă de casă şi tot ceea ce ţine de gestionarea plăţilor care se fac pentru bunăstarea să. Cam abstract, nu? Mai simplu, sunt unul dintre tinerii, alături de surioara mea de 10 ani, care am rămas în ţară, singure, fără părinţi. 
                         Ştim cu toţii cât de greu este traiul în România şi cât de mare este procentul de şomeri. Părinţii mei, au ales să nu mai fie parte a acelui procent şi să ne ofere o stabilitate. Nu mă plâng, ci mă bucur că au reuşit să găsească un loc de muncă sigur, chiar şi departe de casă şi că sunt sănătoşi. Dorul, este crunt dar nu îi pot lăsa să-l vadă pentru că ştiu că lor le este şi mai greu.




                        În mai anul acesta, părinţii mei vor veni acasă pentru câteva săptămâni şi sunt extrem de nerăbdătoare şi bucuroasă că îi voi vedea în sfârşit. M-am gândit că merită, după toată munca şi truda depuseo petrecere de bun venit ca la carte, plină de tot ceea ce iubesc.


                          Locaţia aş vrea să fie sala unui restaurant cochet dar micuţ, cu produse tradiţionale pentru că ştiu cât iubesc mâncarea oltenească şi cât de greu le este să se obişnuiască acolo cu altfel de produse, mai ales tatăl meu care este un gurmand veritabil cu un metabolism de fier (oricât ar mânca nu se îngraşă, lucru pentru care sunt foarte invidioasă pe el pentru că eu am un metabolism lent 😀 ). Aşadar, un restaurant cochet, mic în care să vina toţi cei dragi, familie şi prieteni pentru a-i sărbători şi primi cum se cuvine. 





                           Mama mea, iubeşte de când o ştiu crizantemele şi îmi este atât de dor să vin cu bucheţelul în mâna de Ziua Mamei, de ziua ei să cu orice altă ocazie de sărbătoare, aşadar sala va fi împânzita cu crizanteme de diferite culori dar toate frumoase. În plus, am pus câte un cadou pentru amândoi, cu fiecare ocazie specială şi avem o întreaga masă plină de cadouri care abia îi aşteaptă să le primească.



                                Îi aştept cu atât de mult dor, iubire şi bucurie că îi voi vedea şi nostalgie cu gândul la anii în care îi aveam acasă. Dacă tatăl meu pleca des în deplasări şi îl vedeam doar în weekend, de mama mea nu am fost departe mai mult de o săptămână. Cine are părinţii aproape, să îi preţuiască şi să le dea sărut-mâna zi de zi. Oricât de stresanţi sau pisălogi vi se par, ne vor binele şi tot ce fac fac din şi cu dragoste! 

                              

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest