Concerte

Mozaicul lui Nicu Alifantis

Bună ziua, dragi prieteni! Aş vrea să încep prin a mulţumi, minunatei echipe a platformei Blogalinitiative.ro, pentru oportunitatea pe care mi-au oferit-o. În dată de 28 martie 2014, maestrul Nicu Alifantis, a adus pe scena Teatrului Naţional “Marin Sorescu” din Craiova, minunate balade, într-un concert formidabil. Maestrul se afla într-un turneu naţional, care însumează 40 de concerte din 40 de oraşe romaneşti. Turneul poartă denumirea de “Mozaic Tour” în care artistul va promova cel mai recent album al său intitulat “Mozaic”, album ce dă şi titlul turneului naţional.

Pot spune că am avut parte de o seară absolut specială, emoţionantă şi plină de întâmplări frumoase. Maestrul, este exact cum îl ştiu din cântecele domniei sale. Este un om cald, mândru de munca sa, pasionat de muzică, cu valori bine înrădăcinate, cu un respect aparte pentru publicul său, jovial şi bine dispus. Am simţit bucurie, sentiment de mândrie faţă de valorile noastre, sensibilitate, emoţie, suspans. Fără jenă şi cu sinceritate, vă spun că am plâns încă de la prima balada pe care maestrul a interpretat-o. Am plâns la fiecare melodie pe care am ascultat-o şi mă bucur că am făcut-o. Am simţit un sentiment de pace interioară pură, pe care nu o mai simţisem de mult. Era precum o înălţare a fiinţei spre Eden şi mi-a tremurat inima cu fiecare acord de chitară.

Sala a fost plină. Eu, însoţită de prietenul meu, am avut locuri în primul rând şi am fost atât de aproape de maestru încât aveam impresia că-i simt freamătul inimii şi fiecare undă din glas. A fost cum mă aşteptam să fie: un om care nu şi-a uitat valorile, care îşi respectă şi iubeşte originile, care merită statutul de star fără a-l fi cerut şi îl poartă cu onoare.

Am aplaudat minute în şir. Am bătut din palme pe ritmul acordurilor de chitară, am pocnit din degete timp de câteva minute, am cântat şi recitat fiecare vers. Mi-am amintit frumos de săptămâna petrecută pe meleagurile însorite ale Atenei, pentru că maestrul a dedicat o melodie absolut superbă, grecească, tatălui său. Mi-am amintit de părinţii mei care sunt departe şi i-am iubit mai mult datorită maestrului Nicu Alifantis.

Am jumătate din anii de carieră muzicală ai maestrului, îl ştiu de mai puţin de 20 de ani dar am simţit ca şi cum muzica sa se auzea pe fundalul filmului vieţii mele. Au fost două ore de răsfăţ, două ore de relaxare, de iubire pentru muzică, de frumos, de artă, de muzică bună, de cântece cereşti ce înaltă spiritul şi-i dau un gram din frumuseţea Raiului.

După spectacol, maestrul si-a mai răpit o jumătate de oră din timpul preţios, pentru a împărţi impresii, păreri, mulţumiri şi autografe. Am mulţumit cu lacrimi în ochi omului care mi-a oferit cea mai liniştitoare seara de vineri, din câte am avut parte în anii care au trecut, fără să mă cunoască. Am simţit, totuşi, că fiecare cântec îmi este dedicat intru totul, spre liniştirea sufletului. Sunt sigură că acelaşi sentiment l-au avut şi ceilalţi melomani prezenţi în sala Amza Pelea, a Teatrului Naţional “Marin Sorescu”. Cu bucurie şi emoţie, i-am mulţumit maestrului şi i-a îmbrăţişat mâinile şi actorul pe care îl îndrăgesc şi pe care m-am bucurat să îl văd la doi paşi de mine şi în altă ipostaza decât pe micile ecrane şi în sala de spectacol, actorul de teatru George Ivașcu

Am ascultat balade noi şi vechi. Am ascultat cu toată inima balade de dragoste, de dor, de nostalgie, de prietenie. Am mers acasă şi am ascultat şi reascultat piesele vechi pe Youtube şi noul album Mozaic, pe care l-am procurat după concert împreună cu cartea ce spune atât de frumos povestea muncii depuse pentru “copilul” pe care maestrul îl plimbă şi îl prezintă cu atât de multă mândrie şi iubire, unei ţări întregi.



Mi-e dor de clipele petrecute în seara ce a trecut! Mi-e dor de maestrul jovial care mi-a încântat inima! Mi-e dor de dorul pe care îl simt de la părăsirea sălii de spectacol! Mi-e dor să-l reascult pe Nicu Alifantis! Mi-e dor de baladele care-mi sunt atât de dragi!                          

 “Ce-i? De ce râdeţi? E chitară de criză! De ce să ne complicăm cu instrumente mari? Acum, dacă sunteţi tentaţi să aplaudaţi, nu o faceţi! Pocniţi din degete! Superb!” 

Partajează asta:

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    ela
    29 March 2014 at 21:29

    Absolut superb! Multumesc pisicule drag pentru aceasta oportunitatea de a asculta ceva cu adevarat superb si de a citi gandurile si simtirile tale. Te iubesc surioara mea mititica!

  • Reply
    Maya Pisicule
    30 March 2014 at 08:40

    Multumesc din suflet, soricuta mea! Eu nu ma mai satur de piesele maestrului, Nicu Alifantis! Te incarca cu energie si sete de viata! Te iubesc si eu surioara mea! <3

Leave a Reply