Trecut-au anii, trecut-au peste oameni, cum păsările trec în zbor pe deasupra mărilor în drumul lor spre ţărmuri necunoscute ochiului uman. Nu timpul trece, noi trecem prin timp. Ce-ar fi, să invităm timpul la un ceai, aşa cum îl chemam odată, când eram mici şi nu-l simţeam cum se duce? Poate atunci, l-am putea face să ne mai lase să trăim cum o făceam cândva, fără presiuni, fără probleme. Simplu şi firesc, ca-n copilărie.
Ei, parcă a trecut o veşnicie, prietene, de când nu te-am mai văzut. De când nu am mai păşit agale, pe străzile tale, visătoare şi grăbită, spre te miri ce întâlniri, cursuri sau doar la o plimbare. Credeai că te-am uitat? N-am făcut-o! S-au întâmplat atâtea de când am plecat pentru a-mi urma visele, dar azi, sunt din nou acasă.
Nu mă mai recunoşti aşa-i? Sunt tot eu, aşa cum mă ştiai odată. Acea copila veselă, nostalgica, visătoare. Acum, o tânără, uneori melancolică, alteori amuzantă şi înconjurată de prieteni. Maturizată de timpuriu, mi-ai fost alături prietene. Mă linişteam plimbându-mă pe aleile din parcurile tale. Tu mă ascultai în tăcere şi numai frunzele copacilor şi iarba vorbeau, din vreme-n vreme, când vântul te vizita pentru a-ţi povesti ce mai fac şi alte oraşe, ce mai fac oltenii tăi dragi, plecaţi prin diferite colţuri ale lumii.
Prieten vechi, te-am neglijat, e adevărat, mă iartă! Nu a fost cu intenţie, ştii bine! Cum aş putea vreodată să uit un prieten vechi şi bun ca tine, un sfetnic nocturn, un răbdător şi bun ascultător? Of, dragul meu oraş, atât de dor îmi era de tine şi de aleile tale! Eşti parcă mai curat, acum la patru ani de când am plecat departe de tine, pentru a căpăta noi experienţe care să domolească zbuciumul cotidian şi să mă facă să înţeleg şi altfel lucrurile.
Suntem în anul 2021 şi eşti atât de diferit faţă de cum te-am lăsat. Eşti mai frumos, mai prosper, mai curat, mai plin de viaţă şi de frumos. Clădirile din centrul vechi au toate straie noi. Chiar mă simt o domniţă din secolele trecute îmbrăcată cu rochii lungi şi frumos colorate, păşind pe acele alei. Florile împodobesc aleile şi fiecare geam. Sunt flori care nu îmi par cunoscute. Par soiuri orientale, foarte frumoase, mari, colorate. Par proaspăt scoase din tablourile moderniste.
Strada Unirii este atât de frumos pavată cu dale ce formează modele diverse. Ca un scenariu pictat care se aşează spre admirare la picioarele noastre. Văd o scenă cu o mână de copii care se joacă, o alta în care o doamnă profesoară predă elevilor o lecţie despre Mihai Eminescu şi prietenul său drag Ion Creangă şi câte şi mai câte. Aici, este aleea celebrităţilor. Atât de multe busturi ale personalităţilor marcante pentru cultura românească si internatională pe care le poţi admira şi despre care poţi citi date noi, despre care nu avuseseşi habar.
Încă mai are loc Festivalul William Shakespeare. De fapt, acum avem festivaluri de folclor, muzica rock, muzica clasică, jazz, muzica folk şi altele la fel de importante, dedicate iubitorilor de muzică de toate tipurile si artei. Muzeele şi-au diversificat expoziţiile, parteneriatele cu suratele din U.E. au facilitat accesul oltenilor la expoziţii atât de importante şi la care nu ajunseseră până atunci. Acum muzeele sunt mai des vizitate şi la fel şi Biblioteca Judeţeană care dispune de cărţi traduse în romana, din domenii diverse, pentru toţi studenţii romani, dar şi pentru străinii care au ales acest important centru universitar. Tot pentru studenţi, exista şi cursuri sau workshopuri de pregătire intensivă, activităţi de voluntariat, care azi sunt considerate perioada de muncă şi adăugate în CV-uri că experienţa în domenii diverse.
Locurile special amenajate pentru activităţi sportive sunt potrivite pentru orice vârstă şi preferinţă, iar accesul este mult mai uşor pentru că sunt deschise tuturor craiovenilor, fiind prezente în fiecare cartier. Chiar şi străinii apreciază acest tip de turism care îmbina vechea zonă geografică presărată cu amintiri din epocile trecute şi îndeletnicirile săteşti, cu activităţile culturale şi sportive care să-i ţină în continuă mişcare, nepermiţându-le să se plictisească. De la vizita bloggerului american Anil Polat din 2014, tot mai mulţi americani şi europeni au început să viziteze Oltenia, Craiova, pentru frumuseţea graiului, pentru ospitalitate şi pentru festivalurile organizate aici. De asemenea, muzeele şi Parcul Nicolae Romanescu le captează atenţia în mod special, fiind purtaţi prin timpul şi spaţiul romanesc de ieri şi de azi.
Niciodată nu m-am îndoit de potenţialul cultural şi turistic al Craiovei şi am ştiut că aici, este o oază nesperată de frumos, de linişte, de cultură şi de înlăturare a punţilor între oameni. Implicarea autorităţilor locale în înfrumuseţarea oraşului, dar şi a cetăţenilor în păstrarea ordinii şi curăţeniei, a dus la declararea în acest an a Craiovei, Capilata Culturală Europeană în 2021.
Nu puteam ajunge într-un moment mai bun decât acesta, înapoi acasă. Am simţit o stare de bine, de atmosfera primitoare şi de frumos, păşind din nou pe pământul care m-a crescut, m-a educat şi mi-a dat frumosul grai oltenesc şi neliniştea interioară care ne da acea veselie şi răgazul de a mai visa şi a mai avea răbdare cu timpul călător!
1 Comment
Craiova protejează mediul înconjurător! - Ianolia
5 August 2018 at 18:13[…] acesta, Craiova se luptă din nou pentru titlul de Orasul Reciclarii cu mai multe municipii înrolate în […]