Book

Timpul calator

Book
Timpul nu ne lasă să ne oprim din luptă pentru visurile noastre. Ne menţine vie dorinţa de a urca până reuşim să atingem vârful. Din păcate, la coborâre ne abandonează şi nu ne mai susţine pentru ca el nu accepta nereuşită. Dacă vom pica de pe culmea viselor, timpul va fi dezamăgit şi ne va lăsa să cădem în golul nesfârşit al nereuşitei, până când vom fi capabili şi odihniţi. Când reîncepem lupta pentru vise, el revine şi are grijă de noi.
Timpul este un escroc! Ne învaţă să învăţăm din viaţă, numai prin experienţele trăite. Niciodată nu ne predă lecţiile dinainte. Este atât de laş, încât se foloseşte de nefericirea noastră făcându-ne clipele frumoase atât de trecătoare. Este lecţia pe care ne-o preda pentru a învăţa să înaintăm, indiferent de situaţie şi pentru a nu ne da bătuţi. Timpul nu trece ştergând rănile, din contră! Rănile trecutului nu se cicatrizează niciodată. Nu poţi uita trecutul, pentru că omul este făcut din amintiri, experienţe şi trăiri. Poţi doar să înveţi să trăieşti cu dezamăgirile şi înveţi din ele din obligaţie, pentru a nu repeta greşeli de nerepetat. Timpul considera că nu poţi învăţa, decât trecând prin viaţă, cu bune şi cu rele. Lui nu-i e de ajuns să vezi la alţii nenorociri. Consideră că trebuie să le trăieşti pe propria piele, să te doară pentru a şti să te fereşti de situaţii şi de oameni care te-au mai rănit o dată!
Timpul îşi cunoaşte valoarea. Ştie cât de preţios este şi cât de mult depindem de el. Aduce în viaţa noastră oameni şi situaţii care ne pot schimba iremediabil. Din păcate, el nu se întoarce de două ori în acelaşi loc. Nu întoarce nimic şi nu remediază nimic. Trece iremediabil şi fără posibilitatea de a-l putea captura şi opri. Timpul ne învaţă să-l aşteptăm, să nu acţionăm impulsiv şi să căutăm momentul oportun nouă şi care să ne asigure succesul.
Nimic nu trece fără să lase urme. Timpul este preţios şi zgârcit. Nu-i poţi da nume şi nu te poţi împrieteni cu el. Este un ceva solitar, mângâiat doar de limbi de ceas şi la mila căruia stăm cu capul plecat. Suntem ceea ce gândim şi suntem rezultatul propriilor vise, îndeplinite sau reprimate. Timpul nu este afectat de prezenţa noastră, noi însă suntem afectaţi de trecerea lui. Nu-i poţi cere socoteală şi nu-ţi este dator cu nimic, cel puţin el asta ştie şi după asemenea gânduri se ghidează. Dar tu ai timp, toţi aveţi timp şi cât timp aveţi! Nu vă daţi seama că voi îl puteţi păcăli! Trăiţi la timp, nu la sfârşitul lui! Nu duceţi o viaţă în regrete şi vise moarte! Vi s-a dat o viaţă, o clepsidră din care se scurge timp şi posibilitatea de a trăi, sau de a trece. Voi alegeţi ce lăsaţi în urmă şi dacă numele vostru va rămâne undeva, sau va pleca odată cu voi şi nu va rămâne decât în mintea celor care v-au cunoscut şi care, la fel ca voi, vor trece şi veţi fi uitaţi!
Partajează asta:

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    IRINA-CRISTINA Ţenu
    7 January 2015 at 22:10

    Timpul face vrea el, fiindca asa a fost insarcinat sa faca. De ce? Pentru ca noi sa invatam sa pretuim viata. 🙂

  • Reply
    Ianolia Marina
    7 January 2015 at 22:11

    Si cand noi invatam acest lucru, viata noastra si visurile, incep sa prinda contur!
    Multumesc din inima pentru ganduri!

  • Reply
    SGB
    7 January 2015 at 23:35

    Timpul este cea mai pretioasa resursa, o data pierdut nu-l mai poti recupera niciodata

  • Reply
    Ianolia Marina
    7 January 2015 at 23:36

    Din pacate, un fapt cat se poate de corect…

Leave a Reply