Tehnologia evoluează, este absolut normal ca nimic să nu stagneze. Inclusiv noi suntem tot mai des pe fugă, tot mai doritori de a obţine performanţe, de a ne rezolva treaba repede şi bine pentru a începe, desigur, altă treabă.
În materie de cărţi nu puteam să rămânem, de asemenea, pe loc. Deşi aud des oameni spunând că “Romanii nu mai citesc!”, “Copiii de azi au alte preocupări decât cititul!”, eu tind să nu fiu de acord cu aceste afirmaţii. Tinerii încă citesc, copiii încă citesc, încă mai găsesc bucuria în lectură; ceea ce nu poate decât să mă bucure. Mama mea, are o bibliotecă impresionantă de cărţi, majoritatea romantice, de care este foarte mândră şi pe care a “devorat-o” cu plăcere în adolescenţă şi tinereţe. Îmi amintesc, amuzată, de poveştile bunicii şi străbunicii. Cum încercau să-mi convingă mama şi străbunicul să iasă din casă. Ei, însă, îşi luau locurile preferate în apartamentul de două camere şi citeau. Nici măcar ameninţarea de a le pune cărţile pe foc nu a dar roade. Aşadar, într-un final au renunţat şi i-au lăsat să “face ce le place”.
Cel mai probabil mi-am moştenit mama, mai mult decât m-aş aştepta. Mă bucur însă, cel mai mult, de moştenirea iubirii pentru lectura. Pur şi simplu nu văd o viaţă fără cărţi. Aşadar, toţi banii mei de buzunar se duc pe cărţi. De la vârsta de 16 ani, cel puţin, când am început să-mi triez preferinţele, am început să renunţ doar la a împrumuta cărţi de la bibliotecă şi de a încerca să îmi compun una doar a mea. Amprenta mea personală în casă este biblioteca mea. Nu iubesc cărţile romantice atât de mult precum le iubeşte mama mea, însă le citesc cu plăcere pe cele de-a dreptul fascinante. Găseşti în biblioteca mea şi cărţi poliţiste şi psihologice, în special, dar şi cărţi care au ca personaje centrale spioni, zâne, vampiri, vrăjitoare şi vârcolaci. Îmi amintesc cum am reuşit în 3 zile să termin o trilogie fantastică care mi-a plăcut, încât ajunsese să mă însoţească peste tot în timpul zilei.
Librăria Literă, pune la dispoziţie o categorie de cărţi foarte interesantă, IQ230, care ne pune în temă cu cele mai variate informaţii ce menţin creierul activ şi mereu informat. Cărţile sunt în format tipărit, însă Literă, ne pune la dispoziţie şi carti in format electronic. Trebuie să fim în pas cu tehnologia, aşadar nici cărţile nu puteau rămâne doar în format tipărit. Pe de o parte, iubesc această idee pentru că salvarea pădurilor de la defrişare este o prioritate mondială, dacă vrem să mai fim protejaţi de planeta care ne găzduieşte de mii de ani. Să ai toată biblioteca cu tine este, de asemenea, ceva absolut fantastic. Poţi citi câte cărţi vrei în concediu, încăpând într-un singur aparat la dispoziţia ta.
Cu toate că o carte în format electronic are extrem de multe avantaje, nu pot renunţa cu totul la cărţile tipărite. Mirosul unei cărţi noi, posibilitatea de a o palpa şi răsfoi de îndată ce ai achiziţionat-o, mâinile tale care încă rămân impregnate pe pagini după ce ai terminat de citit, mirosul de vechi odată cu trecerea timpului şi amintirea păstrată încă în memorie a sentimentelor care te-au încercat în acele momente. Să dăruieşti o carte, în percepţia mea este cel mai frumos cadou pe care l-aş putea primi. În plus, gândurile aşezate pe prima pagină a cărţii de autorul cadoului, iubirea şi preţuirea cu care îţi urează cele mai sincere lucruri, sunt de nepreţuit.
Oricât de mult mi-aş dori să protejez planeta şi să fiu în pas cu tehnologia tot mai avansată, cu toate că apreciez faptul că pot lua cu mine în vacanţa o bibliotecă întreagă într-un singur dispozitiv şi pot citi ce doresc eu dintr-o gama variată de opţiuni, nu pot renunţa la cărţile tipărite. Acestea din urmă, au un alt farmec, calităţi fantastice care te fac să nu vrei să renunţi la ele şi să le păstrezi într-o bibliotecă mare, de unde să le reciteşti ori de câte ori vrei să-ţi reaminteşti sentimentele şi trăirile din momentul primei lecturări.
Am considerat dintotdeauna că scrisul este cea mai profundă îndeletnicire a omului, indiferent de sfera în care mintea sa neliniştită lucrează. Iubiţi oamenii care scriu pentru voi, despre voi, pentru că o fac din naivitatea unor suflete care au refuzat să vadă urâtul într-o lume învechită de rău. S-a scris despre mine şi am iubit oamenii în ale căror opere m-am regăsit şi i-am binecuvântat pentru că au văzut în mine, părţile frumoase care m-au transformat în muza lor. Chiar dacă nu m-au văzut niciodată şi nu m-au ştiut fizic, mi-au cunoscut sufletul şi l-au înfrumuseţat, pentru a fi văzut şi iubit de toţi cei care nu l-au înţeles. Am scris şi eu despre alţi şi alţi oameni, cunoscuţi şi străini. Pe unii i-am văzut fizic şi i-am transformat în suflete pe care le-am iubit. Pe alţii nu i-am cunoscut niciodată, dar m-au căutat şi mi-au mărturisit că s-au regăsit în textele citite pe blog sau pe o pagină de facebook, unde publicam. Nu-i blamaţi pe artişti, sunt oameni care trudesc pentru a ne aduce zâmbete şi a ne deschide inimi. Nu lăsaţi urâţenia lumii să distrugă şi ultimul gram de naivitate actoricească ori scriitoricească. Prin artişti vă veţi regăsi şi vă veţi vedea mai frumoşi pentru că ei v-au văzut frumoşi din interior spre exterior.
Like this:
Like Loading...
Related
Întotdeauna am simţit că nu fac parte din niciun cerc. Am simţit că nu mă pot încadra niciunde. Nu sunt nici într-un fel, nici
în altul. Nu sunt nici măcar puţin din toate. Sunt puţin din puţine şi întreagă din nimic. Pentru unii sunt ciudată. Alţii mă consideră specială. Alţii mă citesc. Unii mă acuză că mă închid prea des în mine. Sunt câţiva care au vrut să mă cunoască şi acum suntem cei mai buni prieteni. Cei mai mulţi însă trec nepăsători pe lângă mine, pe stradă, ca şi cum nu aş exista. Nu ies cu nimic în evidenţă şi nu m-ai putea scoate la lumina prin nicio calitate vizibilă ochiului uman, dintr-o masă de sute de oameni. Pentru că sunt o fire ştearsă, menită să asculte. Acesta este cel mai puternic şi sincer motiv.
No Comments