Reîncep să ţes pe fir de mătase povestea unei veri pe care o aşteptam de ani de zile. Iubiri de-o vară? Nu suntem prea bătrâni să mai iubim doar vara? Eu te iubesc în orice anotimp şi dacă nopţile de vara reci mă vor găsi singură, voi povesti pasărilor care merg spre alte meleaguri, basmul iubirii din această vară şi frunzelor ruginii, câte în luna şi în stele despre tine, ca să afle tot pământul omul care eşti. Mi-ai spus că nu poţi promite ceea ce nu garantezi că vei face. Apreciez sinceritatea dar mă dor toate câte ne sunt împotriva. Nu ştiu dacă ştii cât te iubesc, dar am grijă să îţi amintesc mereu, chiar dacă îţi place să disimulezi pentru a-mi proteja sufletul. Mereu ai fost drept şi cinstit şi nici acum nu te abaţi de la firul firesc al vieţii tale. Iubeşti cu stângăcie, şovăielnic şi timid.
“Şi cu noi, ce va fi?” am bâiguit timid şi mi-am lăsat capul să se plece uşor, nu te-am putut privi în ochi. Mi-ai luat chipul în mâini şi m-ai sărutat de frunte, atât de cald, atât de sincer şi plin de iubire. Mereu mă ştii când ceva nu-mi da pace. Stare de pui de ninja? Da, agitaţia din interiorul meu este cât se poate de răsunătoare, dar numai tu o auzi, căci nu poate sparge tăcerea nocturnă a serilor de vară. Neliniştea mă cuprinde şi dorinţa de a-mi cunoaşte condiţia mă împinge să întreb, să te întreb. Timpul le rezolvă pe toate! Dă-i timpului timp să se aşeze printre ramuri de tei şi să ne gândească povestea. Planurile nu dau roade, oricât de bun strateg ai fi. Pe cine păcăleşti? Până şi Dumnezeu se amuza auzind planurile oamenilor. De parcă ei şi-ar putea hotăra singuri soarta. Prostii, ei doar pot alege din câteva variante. Planul este deja pus la punct. Depinde de noi ce drum alegem.
Încă există speranţă în lume, pentru că încă există oameni nebun de buni şi frumoşi care ne umplu vieţile de bine şi linişte. Cum ai putea să nu fii bine când primeşti dragoste şi protecţie, grijă şi atenţie din partea sufletelor curate? Eşti un suflet atât de bun şi am atât de mult noroc să te ştiu, să te văd, să te iubesc. Ştiam că există îngeri printre oameni şi în afară de prieteni, mai exista o categorie de îngeri care ne călăuzesc în viaţă. Aceia sunt îngerii cu sufletele asemănătoare oamenilor. Cred că tu eşti un astfel de înger şi cred că îmi semeni atât de mult şi îţi semăn atât de mult încât e de necrezut. Şi totuşi e real, pentru că te văd, te simt şi te aud. Şi atunci realizez cât de puternică poate fi legătura dintre doi oameni, pentru că se menţine în timp şi la distanţă.
Ultima ţigară în casa plină de amintiri cu miros de tutun e cea mai greu de aprins şi cel mai dificil de dus la capăt. Eşti atât de plin de sentimente, încât nici fumul nu-ţi mai poate ajunge în plămâni pentru a te amorţi, pentru a-ţi mai da răgazul să visezi. Şi la ce să visezi? Timpul încă nu şi-a terminat de scris povestea şi capitolul dedicat noua, este de-abia la început…
No Comments