Dragi prieteni, una dintre trăsăturile care definesc un popor, o reprezintă păstrarea tradiţiilor culturale şi populare. Sunt sigură de faptul că, pe lângă expresiile noi pe care, noi tinerii şi mai nou şi adulţii, le folosim, se strecoară şi proverbe şi zicători romaneşti. Una dintre aceste zicători sună cam aşa “Fii pe barba ta!”. Ce înseamnă să fii pe barba ta? Păi, încep prin a spune că nu este o sintagma adresată numai bărbaţilor, de fapt, se aplică oricărui om care tinde spre mai bine, spre mai mult, spre performanţa cu alte cuvinte.
Ca să vă exemplific mai bine noţiunea de “pe barba mea”, vă las spre audiţie hit-ul lui Marius Moga care ne expune percepţia sa asupra sintagmei care dă şi numele piesei.
Pentru mine, noţiunea de a fi pe propria barbă, înseamnă să fii independent, să vrei să faci ceea ce îţi place, să greşeşti şi să înveţi din greşeli, să cazi şi să ai tăria de a te ridica de la pământ şi de a reînvăţa să mergi. Pentru început, în aceşti aproape 21 de ani de viaţă, am învăţat în primul rând faptul că pentru orice vis, trebuie să munceşti, mult şi să fii răbdător pentru că lucrurile bune necesita timp şi răbdarea este esenţială, mai ales dacă se dezvoltă cot la cot cu munca depusă. Pe de altă parte, am învăţat de la părinţii mei, probabil cea mai importantă lecţie, faptul că ei nu îmi pot oferi, faptul că nu au şi că trebuie să muncesc dacă vreau să am ceea ce îmi place. Aşadar, am început să-mi câştig primii bani de la vârsta de 11 ani. Da, ştiu, veţi spune că mint, că nu se poate ca un copil să câştige bani la 11 ani, că este ilegal, etc. Nimic mai fals. Am cerut acordul mamei mele şi am început să vând produse cosmetice. Da, un copil de 11 ani, care nu ştia nici ce este dermatograful, vindea produse cosmetice. Seriozitatea, punctualitatea şi respectul afişate, m-au dus la câştigarea unui venit decent, chiar mare pentru un copil. Ce am făcut cu primii bani? I-am strâns, aşadar de Crăciun, am avut banii necesari pentru a lua cadouri pentru părinţi, surioara mea şi bunici. Pentru mine, ţin minte că mi-am cumpărat un parfum în formă de stea din care am ţinut multe luni, pentru că îl consideram special (pentru ambiţionare, am păstrat şi azi acea sticluţa).
De asemenea, o altă lecţie importanta pe care am învăţat-o, este că omul îşi face norocul cu mâna sa. Mai ţineţi minte glumă cu evreul? “Doamne, dă să câştig la Loto!”, Dumnezeu ca drept răspuns, i-a spus să joace, pentru o şansă la câştig. Aşadar, profitaţi de toate oportunităţile pe care viaţa vi le oferă. De exemplu, eu particip la intership-uri de pregătire oferite gratuit, la diverse lansări de cărţi şi desigur, sunt voluntar pentru că astfel, poţi socializa mai bine, să-ţi deschizi noi drumuri, să cunoşti persoane care să-ţi vadă potenţialul şi să legi noi prietenii.
Cea mai bună dovadă de ambiţie şi determinare, totuşi, cel puţin în cazul meu, a reprezentat-o o întâmplare din copilăria mea. Eram în clasa a treia şi se apropia ziua mamei, atunci i-am scris o poezie pentru că nu ştiam ce alt cadou îi pot lua mamei, având în vedere să banii erau puţini sau deloc. Am dorit să ştiu părerea învăţătoarei mele despre poezie pentru a şti că nu mă fac de râs. Învăţătoarea mea, o femeie rece şi destul de nerăbdătoare din fire, s-a uitat peste poezie şi mi-a spus aşa “Auzi la ea, vine la mine cu o poezie copiată. Auzi, ia nu te mai da tu mare că nu ai talent şi lasă-i pe alţii să scrie!”. Şi acum aud aceste cuvinte în cap şi mă dor. Acea femeie mi-a marcat viaţă şi m-a făcut să vreau să nu renunţ la ceea ce fac şi să demonstrez că şi eu pot, că am talent şi că şi alţii mă pot aprecia. Cu premii la concursuri literare şi sprijin din partea altor profesori, acum mi-am luat inima în dinţi şi lucrez la propria carte, pe care sper să o vadă şi învăţătoarea mea, într-o zi!
Tocmai am reuşit să scriu pentru o antologie, trei texte, foarte apreciate de cititori şi un motiv de mândrie pentru familia mea. Am învăţat să fiu independenta, muncitoare, să nu renunţ la vise şi să înţeleg faptul că trebuie să muncesc, pentru că părinţii nu îşi permit să îmi ofere, nu pentru că nu ar vrea, ci din neputinţa unei ţări în care omul munceşte pe rupte de dimineaţa până seara, iar la sfârşit de luna, salariul nu îl ajuta să plătească facturile şi să ţină doi copii în şcoală şi facultate.
Să fii “pe barba ta” este o mândrie, o satisfacţie personală care îţi demonstrează că ai capacitatea de a te descurca singur, de a învăţa să înveţi de la alţii, să poţi să mergi chiar şi în genunchi, pentru a-ţi atinge telurile şi pentru a deveni ceea ce-ţi doreşti să fii!
No Comments