Dragi prieteni, când vine vorba de mâncare, nu mă pot declara nici o pretenţioasă înnăscută, dar nici genul de om care refuză o mâncare bună atunci când i se pune în faţă. Dacă ar fi să mă declar fan orice aliment, în materie de mâncare, sunt fan brânză, declarat! Nu văd o zi cu alimentaţie sănătoasă şi cu ajutor pentru lipsa mea fantastică de calciu, fără brânză care îmi zâmbeşte simpatică din frigider, în diverse forme ale sale.
Apropo de mâncare, cred că cea mai uşor de preparat mâncare şi rapidă şi săţioasa, rămâne sendvişul. Îl putem lua la serviciu, sau la facultate cum este cazul meu, în excursii ( cum procedez de fiecare dată când plec la drum ) sau, de ce nu, ca şi aperitiv la petreceri.
Şi dacă tot aveam profilul făcut în funcţie de zodie, stilul vestimentar, ochi, culoarea tenului, tipul de ten, etc.; mă gândeam de ce să nu facem şi un profil de sendviş în funcţie de alte trăsături ale omului. Să mă gândesc, să analizez şi să dau un verdict va fi destul de greu. O să încerc totuşi să îmi imaginez câteva tipologii de sendvişuri, cu legătura, sau nu, între ele.
Sendvişul istoricului: Pentru că la facultate am ales să studiez istoria, mă gândeam să încep cu acest tip de sendviş şi să îmi imaginez cam ce aş avea nevoie pentru o zi pe situl arheologic. În primul rând, primul strat, cremă de brânză fără de care nu văd niciun sendviş de calitate. Aş alege o cremă de brânză pufoasă, natur, uşoară şi apetisanta, pe pat de pâine integrală. Peste crema de brânză, aş aşeza felii de şuncă presată de pui, cu un gust fantastic. Apoi, mi-aş aminti de faptul că trebuie să mănânc şi legume şi aş presăra două felii de roşie proaspătă şi două felii de castravete acrişor, din borcanul de murături al bunicii. Nu aş putea lipsi din peisaj, nici caşcavalul, care de asemenea, este favoritul meu şi îmi întregeşte calitatea de fân declarat în materie de brânzeturi. Totul pus într-un sendviş maker câte să unească într-o îmbrăţişare strânsă cu aromă de bine făcut, ingredientele care vor gâdila papilele gustative ale istoricului curios. Probabil aş saba în vreun sit arheologic în Franţa unde brânzeturile sunt la mama lor acasă. Asta dacă ar uita mama să îmi facă aprovizionarea de brânză de la Delaco. Sper să nu atrag vreun luptător cu aromă de brânză care mă îmbie spre a lua pauză de masă mai devreme. Nu împart cu nimeni!
Totuşi, până să ajung un mare istoric, sunt studentă. Sendvişul studentului ar trebui să fie prioritar aici. Având în vedere că studenţii nu au venituri şi ce-i drept şi mie îmi îmi cam suflă vântul prin buzunare, studentul este mai sărăcuţ. Aşadar, între două felii de pâine albă, ar trebui să fie patul cu cremă de brânză delicioasă cu usturoi ( oricum nu prea are timp de întâlniri sau bani ca să iasă de mai mult de câteva ori pe lună ) , parizer de pui ( cu un preţ relativ decent ) sau, eventual, pentru cei care au primit recent un pachet de la părinţi, cu o bucată zdravănă de şniţel de pui care să gâdile papilele gustative ale studentului obosit şi sătul să facă foamea de la lună la lună. În afară de asta, o porţie zdravănă de râs, spor de învăţat, prieteni nebuni de buni şi iubire frumoasă, se aşează peste produsul finit, spre degustare!
Şi dacă nu ajung istoric de seamă, o să preiau funcţiile profesorului de istorie care se pensionează curând pentru că bătrâneţea i-a cam şubrezit oasele bătrâne şi grele. Sendvişul profesorului, nu foarte diferit de cel al elevului, din aceeaşi cauză profundă şi incontrolabilă a venitului mic în comparaţie cu munca depusă. Aşadar, plapumă de brânză se aşează peste două felii de pâine neagră, bine prăjită. Se aşează peste acestea câteva bucăţi de pastramă de porc afumată, felii subţiri pentru a putea pregăti sendvişuri şi pentru pachetul de a doua zi. Apoi, felii de caşcaval afumat, pentru că altele sunt pretenţiile de data aceasta, salată verde pentru că da un aspect plăcut sau felia de varză, cu acelaşi efect de a atrage atenţia asupra detaliilor. Peste sendvişul aparent perfect, se adăugă forţa de muncă, respect şi admiraţie, gânduri frumoase şi saluturi pline de recunoştinţa învăţăceilor.
Îmi amintesc, de asemenea şi de faptul că sunt scriitoare, cel puţin aşa îmi place să cred despre mine. Sendvişul scriitorului ar trebui să înceapă cu pâine neagră, precum mina stiloului care îi poartă gândurile pe foile de hârtie în nopţi de nesomn în care scrie vise. Apoi, un strat de brânză cu iz de vechi, dar proaspătă în esenţă, care să îi dea inspiraţia de a scrie despre vechii domni ce invitau contese la dans în sălile de bal. Pe lângă acestea, un gram de frumos şi bun care să îi dea speranţa că nu scrie în van. Peste cele două felii de pâine asezonate cu brânză pufoasă, se aşează roşii sub formă de mac în bătaia vântului, o frunză de pătrunjel cu miros de casă bătrâneasca de la ţară şi de mâinile muncite ale bunicilor care abia se mai descurca cu munca. Pentru forţa de muncă, peste sendviş se pune dragostea şi gândurile bune ale oamenilor cărora, scriitorul, le-a dat speranţă şi determinarea de a continua lupta cu viaţă. O ceaşcă de ceai care să doarmă tăcută pe farfurie lângă cele două felii de pâine în timp ce scriitorul îşi odihneşte cuvintele neliniştite şi îşi strigă singurătatea lunii ce îşi vărsa primele raze, prin geamul vechi cu miros de putred şi timp trecut.
Articolul este scris pentru Superblog 2014 ( cea de-a seasea proba ).
6 Comments
Natural
19 October 2014 at 20:54Hehehe, la sendvisul studentesc puteai sa zici ca e de tip iarna. Iarna-m bani 🙂 Spor!
Ianolia Marina
19 October 2014 at 20:55Am spus mai subtil, ca sa nu se planga chiar toata lumea de mila! :)) Multumesc, asemenea, Daniel! 🙂
Emil Calinescu
19 October 2014 at 23:26Sendvisul de istoric e cu incrediente de minim 100 de ani? Sa simti atmosfera de epoca #cumarveni
Ianolia Marina
19 October 2014 at 23:27Cred ca doar atmosfera din jur are 100 de ani. Ingredientele maxim cat anii istoricului! :))
Simona Borascu
28 October 2014 at 09:35Mult succes!
Ianolia Marina
28 October 2014 at 09:36Multumesc din inima! O zi minunata! 🙂