Îmi era dor de Straja, sau de munte în general. De fapt, îmi e dor de liniştea muntelui, de calmul naturii netulburate de maşini, oameni agitaţi care aleargă în toate direcţiile şi chiar şi departe de facultatea care, inevitabil, îmi mănâncă din energie. La Staja am fost prima dată la vârsta de şaisprezece ani, adică acum mai bine de cinci ani. Am fost cu o gaşcă mare de încă doisprezece oameni, când Straja era la începuturile sale. Cel puţin aşa o vedeam eu atunci. Ţin minte că am fost de Paşte, într-un mini concediu de trei zile. Am rămas impresionată de Schitul Strajă şi de drumul până la lăcaşul de cult. Încă mi se pare cea mai caldă, primitoare şi neîntinata biserică, dacă o pot numi aşa, unde poţi merge cu drag şi te poţi ruga în voie, pentru că niciun preot grăbit să ajungă acasă, nu te va goni.
Culmea ironiei face că anul acesta să fi ajuns din nou la Strajă, însă la o săptămână după Sărbătorile Pascale, în săptămâna luminată. Mai multe despre isprăvile de atunci, am scris aici. Sper să vă distraţi copios citind, pentru că eu m-am distrat pe cinste în acele câteva zile de răgaz, când timpul a fost mai blând şi unde am întâlnit oameni minunaţi.
Ce regret nemăsurat mă încearcă în acest moment? Mi-ar fi plăcut teribil de mult să am parte de un team building la Straja pe care să îl realizez împreună cu ai mei colegi bloggeri din Craiova. Nu v-am povestit? În fiecare lună, bloggerii craioveni se întâlnesc într-o întâlnire jumătate formală, jumătate nonformala. Paradoxal? Păi, discutăm întâmplările de peste luna, comentam ceea ce se mai întâmplă în oraş, facem o listă de întrebări şi răspunsuri despre ceea ce am mai învăţat sau vrem să învăţăm şi multe altele. Partea cu nonformal, vine în momentul în care afli că întâlnirile se desfăşoară într-un club, ţinuta nu este obligatorie, băutura poate fi şi alcoolică şi pizza parcă are alt gust. După toate astea, ne relaxăm cu toţii la un bowling.
Dacă stau bine să mă gândesc, putem organiza şi o tabără a bloggerilor craioveni, unde să învăţăm mai multe despre social media, cu ce se mănâncă toată activitatea de blogging şi în acelaşi timp, să reuşim să facem şi excursii montane, să practicăm sporturi de iarnă, să umplem un album memorabil de poze şi toate astea fără să fim nevoiţi să plecăm dintr-un loc. Adică, Straja este şi aproape, Vila Alpin este deja obişnuită cu trăsnăile bloggerilor, deci nu ar fi nicio problemă. Sunt sigură că doamna Mimi ne va găti mâncăruri care să ne dea putere de muncă, directorii vilei nu vor avea vreo problemă să facem câte o sârbă seara, după ce la prânz ne-am ţine cursurile de pregătire în ale blgosferei şi nici dacă ne mai apucă vreo idee să facem karaoke la ora două dimineaţa cu câteva beri la bord.
Unii dintre noi ar putea să îşi descopere pasiunea pentru fotografie, la îndrumarea celor deja implicaţi în această artă frumoasă. Am putea să fotografiem peisaje superbe, momente memorabile şi câte şi mai câte are muntele de oferit. La Schitul Straja sunt câteva cadre grozave care ar merita capturate într-o poză pentru eternitate. Pe Platoul Soarelui iarba pare mai verde şi zăpadă care cade iarnă, mai strălucitoare. Drumul până la ultima troiţa nu este atât de greu şi ne şi văd în poziţia deja clasică a la Rocky Balboa, învingători la sfârşitul traseului. Crucea şi troiţa care stau strajă peste staţiunea Straja, ar fi mai mult decât punctul principal din care să începem traseele montane şi de ude staţiunea şi toată valea, se văd într-un mod aparte care sigur te lasă mut de uimire şi mai bogat spiritual şi în materie de frumos.
Mi-ar plăcea foarte tare să schimbăm puţin peisajul. Mi-ar plăcea câteva zile departe de casă, unde să ne relaxăm cu toţii şi de unde să scriem articole mai frumoase şi dintr-un mediu mult mai relaxant şi mai apropiat de natură şi de curat. Oricine merită o astfel de mini vacanţă, măcar o dată pe an, indiferent de cât de puţin timp liber ar avea oricine.
Articolul este scris pentru Superblog 2014 ( cea de-a saisprezecea probă )
Mi-ar plăcea foarte tare să schimbăm puţin peisajul. Mi-ar plăcea câteva zile departe de casă, unde să ne relaxăm cu toţii şi de unde să scriem articole mai frumoase şi dintr-un mediu mult mai relaxant şi mai apropiat de natură şi de curat. Oricine merită o astfel de mini vacanţă, măcar o dată pe an, indiferent de cât de puţin timp liber ar avea oricine.
Articolul este scris pentru Superblog 2014 ( cea de-a saisprezecea probă )
No Comments