Dragi suflete, spre ruşinea mea şi fără să am vreun motiv suficient de întemeiat spre a-mi iertată întârzierea, vin acum cu un articol pe care trebuia să îl scriu acum ceva timp. După cum vă povesteam aici şi mai apoi aici, am fost invitată că blogger acreditat, la Cluj Internaţional Jazz Festival, care s-a desfăşurat în perioada 23-25 octombrie, anul curent. Am primit o invitaţie pentru două persoane pentru toate cele trei zile de festival, lucru care m-a bucurat nespus şi pentru care vreau să mulţumesc din inima celor de la Diesel Events şi, în special, domnului Alexandru Lovin, P.R. manager, Diesel Events. M-am bucurat nespus pentru faptul că acesta mi-a verificat fiecare articol în parte înscris în competiţie şi pentru fiecare corectare pe care m-a ajutat să o realizez asupra acestora. De asemenea, cuvintele pline de o încărcătură emoţională fantastică, m-au ajutat să realizez că modul meu de a scrie, deşi blamat de mulţi şi considerat destul de sensibil şi lacrimogen uneori, este mai plăcut şi uşor de lecturat decât un articol sec.
Aşadar, în ziua de 23 octombrie la ora şase, plecăm din autogara Craiova spre Cluj Napoca. După un drum de nouă ore în care nerăbdarea îmi încordase fiecare muşchi, am ajuns în inima Ardealului la ora doua si jumătate…fără bagaj. Da, cineva îmi încurcase bagajul cu o staţie înainte de cea la care am coborât eu şi m-am ales cu un bagaj ce nu-mi aparţinea. Măcar, am făcut ceva cumpărături, mai mult de nevoie decât dintr-o dorinţă neîmblânzită de sopaholică. M-am văzut în mijlocul unui oraş mare, doar cu ruxacul şi geanta pe umăr şi cu o spaimă teribilă şi întrebări o mie, despre unde ar putea fi bagajul meu.
În pofida acestei întâmplări, la ora nouăsprezece, în seara zilei de 23 octombrie, mă aflam alături de o persoană importantă din viaţa mea, în sala de spectacole a Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj Napoca, ascultând minunatele acorduri muzicale ale inegalabilului Eli Degibri, al cărui album şi autograf am ţinut neapărat să le primesc, pentru că mi-a plăcut teribil de tare spectacolul şi modul dau de a “face dragoste” cu saxofonul. Îmi pare rău pentru exprimarea care poate deranja, dar exact aşa am văzut acea îmbinare a omului iubitor de muzica cu instrumentul care îl completează. Eli Degibri unul dintre cei mai versatili, agresiv-romantici muzicieni ai scenei de jazz. Aflat în plin turneu de promovare a noului său album “Twelve”, muzicianul israelian vine să le prezinte pasionaților de jazz ultimele sale compoziții, la care a lucrat cu tânărul pianist Gadi Lehavi (16 ani) și toboșarul Ofri Nehemya (18 ani). Compozitor și aranjor, Eli Degibri a intrat în atenția iubitorilor muzicii de gen după debutul său răsunător alături de geniul pianului Herbie Hancock și trupa acestuia.
Înainte de a primi autograful omului care îmi încântase auzul şi îmi deschisese inima, timp de două ore, am avut plăcerea de a-l cunoaşte personal pe domnul Alexandru Lovin şi de a ne strânge mâinile. Mulţumirile au venit din ambele părţi şi bucuria, alături de linişte interioară, se citea în ochi tuturor celor prezenţi. ( Ca să mă laud puţin, domnul Eli Degibri, mi-a complimentat numele şi a rămas profund impresionat de încântarea care îmi lumină chipul ).
Spre ruşinea mea, în cea de-a doua seară de festival, am ratat spectacolul pentru că mă aflam într-un birou alături de omul datorită căruia mi-am recuperat bagajul. Norocul meu a fost faptul că şoferul autobuzului care m-a dus la Cluj, s-a dovedit un om de milioane şi m-a “consiliat” pe toată perioada în care nu ştiam nimic de lucrurile mele. Mi-ar plăcea să-l pot răsplăti într-o zi pentru ceea ce a făcut pentru mine în acele zile de foc, de fapt, i-aş răsplăti din suflet pe toţi cei trei oameni care au trecut prin stresul vieţii, alături de mine, pentru recuperarea bagajului buclucaş. şi sper că oricine va fi nevoit să treacă prin acest calvar, să fie înconjurat de oameni cu bun simţ şi cu o inimă plină de bunătate.
Aşadar, în data de 24 octombrie, am ratat spectacolul lui Chico Freeman, un poli-instrumentist, compozitor şi producător din Statele Unite, și al cvartetul său. Inovator în adevăratul sens al cuvântului, Chico Freeman combină ritmurile latine și afro-cubaneze cu hip-hopul şi jazzul tradiţional. Spectacolul pregătit pentru spectatori a fost un tribut adus lui Elvin Ray Jones, unul dintre cei mai mari toboșari ai lumii. Ce-i drept, mi-e atât de necaz pentru că am ratat această seară, dar mă consolez cu gândul că a doua zi mi-am recuperat trolerul plimbăreţ, care părea tare bucuros să mă vadă, întrucât o roată îi era turtită şi se balansa când în stânga, când în dreapta. Conţinutul era intact.
No Comments