Nu am mai scris de mult pe blog gânduri personale. Cel puţin, în acest an nu am scris gândurile mele pe blog, nici chiar în dată de 3 ianuarie. Ce-i drept, pe data de 3, ar fi trebuit să fac o petrecere mare cu prieteni, rude s.a de să răsune în munţi şi-n vai. Bine, poate nu chiar atât de glorioasă. Totuşi, ar fi trebuit să urez La Mulţi Ani blogului care pe dată amintită mai sus, a împlinit frumoasă vârsta de doi anişori. Ar trebui, sincer, să mulţumesc tuturor celor care au vizitat blogul, chiar şi în treacăt, măcar o dată în aceşti doi anişori şi să mă plec în semn de respect şi recunoştinţa pentru gândurile bune transmise, aprecieri şi critici constructive şi să mă bucur pentru faptul că la aproape doi ani de când scriu constant la carte, în sensul că nu îmi mai las gândurile să plece când bat la usa sufletului meu pentru a însemna toate câte m-a învăţat viaţă până acum, aceasta este gata pentru a vedea lumina tiparului în acest an.
Am făcut tot felul de lucruri în această lună. S-au îndeplinit şi câteva vise, cum ar fi Vernisajul Xaarei, despre care v-am povestit aici. De asemenea, am ţinut să imortalizam momentul. Aş dori să o felicit, din nou, pe Xaara pentru ceea ce a reuşit să facă şi să-i urez numai bine şi mult spor pe mai departe. De asemenea, Xaara noastră s-a apucat de vlogging şi eu apar în toată (ne)splendoarea spunând bancuri cu Răzvan Damian Irimescu la Facebar.
Apropo de Facebar. M-am apropiat, din ce în ce mai mult, de Sandra, colega mea din UN Youth şi proaspătă bloggerita, pe care o felicit pe această cale şi despre care am aflat, recent, că este în zodia fecioară. Dacă mai aveam motive să mă îndoiesc de faptul că ne potrivim din multe puncte de vedere şi că avem o prietenie menită să reziste în timp, mi le-a înlăturat complet. Cu ea am petrecut Crăciunul pe ritul cel mai vechi, pe data de 11 ianuarie. Atunci ne-am oferit cadourile de Craciun. Revelionul urmează să îl facem curând. Tot datorită ei, am făcut cunoştinţă cu Dinu, Gabi, prietenul ei Mihai şi logodnicul Sandrei. Oamenii aceştia sunt într-adevăr deosebiţi şi plini de viaţă.
De asemenea, am început anul cu un câştig despre care nu aveam habar. Amiralul, blogger drag şi om fain, a organizat un concurs pentru a sărbători trei ani de blogging motiv pentru care îi urez mult spor în continuare şi succes! De asemenea, mulţumesc foarte frumos pentru stick-ul de memorie care adăposteşte o copie a cărţii mele.
O surpriză, probabil o minune pentru mulţi, această lună m-a ţinut acasă plină de dor. Mi-e dor de plimbările lungi cu trenul său autocarul, de miile de povesti pe care le-am auzit pe drum, de oamenii care mă aşteptau la destinaţie s.a.
De asemenea, luna aceasta am fost la Filarmonica Oltenia din Craiova. Pentru acestea, îi mulţumesc Mirelei Coman care a făcut posibilă prezenta bloggerilor la evenimentele culturale, dar şi lui Vlad Drăgulescu (director al Filarmonicii Olteniei) care a facilitat accesul nostru în sala de spectacole. De mai multe ori. Alături de bloggeri şi viitori bloggeri cu care am trăit clipe minunate, pline de muzică bună pentru melomanii declaraţi din noi. Cel mai probabil şi luna viitoare ne va găsi tot pe scaunele roşii ale sălii Filarmonicii, uimiţi şi încântaţi de personalităţile ce vor urca pe scenă.
Am început sesiunea şi una dintre promisiunile pe care mi le-am făcut în anul ce a trecut, a fost să fiu mai perseverentă în învăţare, să nu îmi mai pese de cine cât crede că sunt de tocilară. Am început sesiunea cu patru note frumoase şi sper să continui pe aceeaşi notă umoristica a tragediei ce se cheamă sesiune.
Am cumpărat cărţi. Din nou. Şi am primit cărţi de la o altă bloggerita, Sanda Brezniceanu, căreia îi mulţumesc, din inimă, pentru minunată surpriză la care nu mă aşteptam nici măcar 1%. Cea mai importantă carte pe care am cumpărat-o luna aceasta, a fost ultima carte din seria pe care o citesc de mai bine de 4 ani şi care a ajuns la volumul cu numărul 8. Traducerea volumelor se face destul de greu, dar merită din plin aşteptarea lunilor sau anilor până la următoarea apariţie. Seria este creaţia minţii unei scriitoare nordice, din Suedia, care mi-a intrat în inima imediat ce am descoper-o cu ajutorul scrierilor sale.
Ultimul lucru de care amintesc, este ceva ce s-a întâmplat cu doar o zi în urmă. Ştiţi acele vase în care puburile servesc ceaiul? Acele vase drăguţe formate din două piese, ceainic şi ceşcuţă cu farfurioară aferente? Ei bine, am căutat mult timp un asemenea vas cu un preţ acceptabil şi în sfârşit am reuşit să găsesc. În Auchan, este săptămâna dedicată ceaiului, aşadar mi-am făcut surpriză de a-mi bucura inima cu un asemenea obiect. Ce-i drept, merg pe premisa că mai bine pentru casa sunt două obiecte. Aşadar, sper să am posibilitatea de a mai procura unul!
Rămas bun, Ianuarie! Mulţumesc pentru că m-ai ajutat să îndeplinesc o parte dintre dorinţele şi promisiunile pe care le-am făcut înainte de intrarea în noul an. Mi-ar plăcea ca anul început atât de bine, să continue pe acelaşi făgaş. Ce mi-aş dori, în plus, ar fi să văd oamenii pe care nu i-am văzut deloc anul acesta, sau până acum! Mulţumesc şi rămas bun! <3
|
Google images |
Like this:
Like Loading...
Related
Întotdeauna am simţit că nu fac parte din niciun cerc. Am simţit că nu mă pot încadra niciunde. Nu sunt nici într-un fel, nici
în altul. Nu sunt nici măcar puţin din toate. Sunt puţin din puţine şi întreagă din nimic. Pentru unii sunt ciudată. Alţii mă consideră specială. Alţii mă citesc. Unii mă acuză că mă închid prea des în mine. Sunt câţiva care au vrut să mă cunoască şi acum suntem cei mai buni prieteni. Cei mai mulţi însă trec nepăsători pe lângă mine, pe stradă, ca şi cum nu aş exista. Nu ies cu nimic în evidenţă şi nu m-ai putea scoate la lumina prin nicio calitate vizibilă ochiului uman, dintr-o masă de sute de oameni. Pentru că sunt o fire ştearsă, menită să asculte. Acesta este cel mai puternic şi sincer motiv.
4 Comments
Beto
31 January 2015 at 18:40La mulți ani, blogului tău! Nu renunța la carte. Salut, Xaara!
Marina, cumperi multe cărți. Serios. Ai timp să le citești? Ai avut o lună plină de activitate. <3 – simțindu-se sâcâit că ai avut mai multă decât el.
Ianolia Marina
31 January 2015 at 18:45Mulţumesc frumos, Beto! Prind oferte de cărţi şi le cumpăr. Nu am foarte mult timp dar când plec în excursii sau în vacanţe ori după sesiune mai am zile furate când pot să citesc. Mă bucur de faptul că de aproape un an mă implic în tot felul de activităţi şi pentru că ies.
Te pup şi abia aştept să mai adăugăm o întâlnire la o cafea pe agendă! <3
Xaara Novack
31 January 2015 at 20:22La multi ani frumusete! <3 Sa cresti si mai mare! 😀
Si eu iti multumesc ca ai fost alaturi de mine in momente atat de importante. Iti multumesc si pt cadoul frumos, acea carticica pe care am atarnat-o la biroul meu si cand vreau sa notez ceva, notez acolo. Am sa-ti arat in poza unde-i este locul de cinste.
Fii perseverenta, imi place ambitia ta! Si optimismul tau, desi stiu ca nu-i usor (si pe mine ma ia cu melancolie si regrete si toate momentele de nebunie) dar pana la urma tot voi imi sunteti sprijin. Asta vreau sa iti transmit! :* Ti pup!
PS: Salut, Beto! 😀
Ianolia Marina
31 January 2015 at 20:33Multumesc, din inima Xaara si ma bucur de faptul ca am putut contribui in plus la bucuria din, probabil, cea mai importanta zi a vietii tale de pana acum. Tu esti unul dintre motivele pentru care optimismul meu se ridica la cote inalte. E greu sa te pastrezi asa, dar mereu sunteti acolo sa ma amuzati si ridicati!
Te pup si eu si mult spor in toate! :* :* :*