S-a făcut mare vâlvă şi s-au încins spiritele când marele anunţ privind ecranizarea cărţii 50 shades of Grey a scriitoarei E.L. James s-a dovedit a nu fi un alt zvon ci un fapt real. Surpriza mea a fost cea privind faptul că oamenii nu ştiau că este o trilogie la baza filmelor. Da, o altă surpriză a maselor a fost aceea că vor exista încă două continuări şi că la baza stă de fapt o trilogie şi nu un singur volum.
Am descoperit cărţile undeva în primăvara anului 2014. Iniţial le-am împrumutat de la o prietenă de familie şi apoi le-am cumpărat singură (doar primele două părţi, pe a treia urmează să o cumpăr imediat ce voi găsi un preţ decent). M-am bucurat de faptul că au crescut şi vânzările de carte pentru că oamenii erau curioşi să citească şi volumul ecranizat.
Prima dezamăgire a fost aceea că actorii par destul de “necopţi” şi pe alocuri, unele replici par forţate şi destul de nesigure. Mi-au plăcut din punct de vedere al inocentei, deşi nu cred că în cazul domnului Grey, celebrul burlac multimilionar şi domn care declară sus şi tare “I’m fifty shades of fucked-up” ar fi trebuit să fie inocent. Mie el, ca bărbat, nu mi-a trezit nimic. Trebuie să recunosc, totuşi, faptul că are un fund drăguţ.
Citind cartea, mă aşteptam ca filmul să aibă mai multe scene reprezentative, mai multă claritate şi concordanţă între evenimente şi mai puţină răceală. Uneori mă întreb cum au sărit de la un eveniment la altul în condiţiile în care uneori nu are logică. E ca şi cum suspansul nu a fost punctul forte pe care regizorul l-a pus în scenă. Uneori, scenele erotice care trebuiau să dea nuanţă filmului, pentru că este ecranizat după o carte erotică, nu păreau să se lege, sau nu păreau să lege protagoniştii. Chimie există între ei, nu contest, doar ca cineva, scenaristul (sau regizorul), s-a gândit să dea cu ele de pământ. Mimările ei fiind foarte seci şi strigate până la extrem, chestie care nu ştiu cât ajută privitorul să înţeleagă logica filmului.
Totuşi, a avut şi scene care mi-au plăcut, cum ar fi bucuria sinceră a Anastasiei la urcarea în elicopter, minunată privelişte pe deasupra Seattle-ului, uimirea până la pragul de şoc pe care îl are când deschide primul cadou primit de la Christian. Ce-i drept şi mie mi-ar plăcea să primesc cărţi în ediţie princeps. Am adorat coloana sonora. A fost cea mai bună parte a filmului. Totuşi, din faptul că în carte se pune accent foarte mult pe importanţa autocunoaşterii şi scenele de BDSM detaliate, în film am văzut o latură romantică, sex fără substanţă şi totul ca şi cum s-ar fi făcut poze şi ar fi fost redate pe repede înainte. Am fost foarte dezamăgită de aceste încercări nereuşite de a romantiza o carte care nu este romantică sau siropoasă.
Actorii au dat, în anumite momente, impresia de film cu buget mic, întrucât părul era peste tot. Da, la un moment dat este deranjant şi inestetic părul care se vede peste tot. Înţeleg abundenţa părului la ea, cel puţin inghinal, fiind virgină. Dar de ce atat păr pe picioare la ea şi de ce par la el? Ceva este în neregulă şi altcineva nu a citit prea bine cărţile.
De asemenea, unele scene de BDSM mi se par un pic cam forţate. Nu am atât de multe cunoştinţe în domeniu, dar îmi e teamă că mulţi dintre copiii care au văzut filmul, vor dori să încerce pe pielea lor anumite scene şi totul să se lase cu răni grave sau sechele peste care nu vor trece curând. Filmul nu este pentru copii, pentru femei sau bărbaţi singuri doritori de senzaţii tari. Nu este nici măcar pentru cuplurile care doresc diversitate şi văd un oarecare waw în ceea ce se aplică în film sau carte. Cred că o documentare mai amplă ar ajuta la satisfacerea curiozităţii celor care credeau că vor găsi o salvare în ceea ce filmul avea de oferit, deşi destul de romantizat, aşa cum am amintit mai sus.
De asemenea, accesul publicului de peste 15 ani la film a fost acceptabil iniţial. Eu am ales să merg cu câţiva prieteni la film pe 14 februarie pentru că era sâmbătă şi toată lumea avea liber. Am avut un şoc extrem de puternic în momentul în care am văzut doar copii de 14-15 ani la film, care nu părea că ştiu mare lucru despre ceea ce se va întâmpla în film dar auziseră ei că e “mişto”. Bine-nţeles că o altă replică ce mi-a rămas în minte, a fost aceea a unei tipe de 15 ani care se afla cu “iubitul” în spatele meu, mai mult tolăniţi decât într-o poziţie decentă. Aceasta, după ce Christian îi răspunde Anastasiei că el nu face dragoste şi regulează tare, îl întreabă pe respectivul, nu mai mare cu mult decât ea, ce înseamnă că regulează. Lejer şi luând un aer de superioritate, acesta îi răspunde că înseamnă ceea ce fac ei. M-a bulversat şi mi-am făcut griji în privinţa surorii mele de doisprezece ani de acasă. Pe lângă chicoteli la scene care nu aveau nimic amuzant în ele, fluierături şi chiuituri, la sfârşitul filmului, aceştia au aplaudat. Mă uitam în sala la toţi copiii care nu cred că au înţeles mare lucru din film şi nu îmi venea să cred.
Nu mi-a plăcut filmul atât de mult cât mă gândeam că îmi va plăcea, dar am început literatura erotică cu seria de cărţi 50 shades of Gray, deşi eram puţin reticenta la început, neştiind la ce să mă aştept. Acum am ajuns la seria Crossfire a Sylviei Day şi mi se pare captivantă, de asemenea. Am citit ceva literatură de genul în anul care a trecut, de la diverşi autori, atât în română cât şi în engleză. România nu e pregătită pentru astfel de filme, care sunt vizionate, în mare parte, din curiozitate şi nevoia de diversitate sau că cineva se aşteaptă să vadă pornografie la cinematograf pentru că e cool. România suferă de pudibonderie, încă, deci vor mai trece ani şi filme de genul celui care a făcut atât de multă vâlvă în rândul tinerilor romani, până să ne deschidem minţile către ceva ce să fie în primul rând de calitate şi mai apoi pură comercializare pentru că este ok să faci marketing din orice noutate care atrage.
Filmul este de văzut, doar că nu ar trebui să aveţi aşteptări waw de la el, mai ales dacă aţi citit cărţile. Pe principiul “cartea strica filmul din 1920 până în prezent”. De dragul de a petrece o seară altfel, departe de casă, este o idee de pus în aplicare.
Vizionare plăcută tuturor! Am mai multe aşteptări de la următoarele două părţi ale trilogiei şi sunt curioasă de ceea ce va urma în carieră literară a scriitoarei.
11 Comments
cristina
15 February 2015 at 19:34am auzit că s-a ecranizat cartea, dar nu știu dacă mă atrage. Odată cartea citită, filmul pare banal. Îți imaginezi personajele și apare unul fad, fără nicio legătură cu ceea ce ai gândit. Mi-aduc aminte de Rebecca, a lui Daphne du Maurier, ce dezamăgire când a apărut Max de Winter, șters, mutră blondă de irlandez. Am avut surpziza într-o seară să văd o ecranizare făcută de americani, după Fiul Risipitor a lui Radu Tudoran. Ea, Eva superbă, el, Secătura, un banal fără sare și piper. În rest dialogurile luate copy paste după carte.
ralu ka
15 February 2015 at 19:34N-am vazut filmul si nici nu cred ca-l voi vedea vreodata, dar m-a surprins faptul ca au lasat in sala copii care nici pe departe nu aveau 15 ani. Au plecat de la scoala vineri clase intregi, incolonati ca pe vremuri si au intrat fara nicio problema la film. Inteleg ca sunt la mijloc ratiuni economice, dar reuseau fara probleme sa-si umple sala si fara ajutorul copiilor.
Ianolia Marina
15 February 2015 at 19:38Acelasi lucru l-am simtit si eu dupa ce am citit cartea. Totusi, ma asteptam sa ma surprinda, desi vazusem actorii si fusesem dezamagita de alegerile pe care le facusera. Inca mai aveam sperante, dar mi le-a naruit pe toate. Cred ca voiam o transpunere a personajelor ca luate din mintea mea. Din pacate, multe scene au lipsit, esenta a lipsit si a fost o totala dezamagire…
Ianolia Marina
15 February 2015 at 19:40Cred ca e normal ca tinerii din ziua de azi sa fie informati, dar de catre parinti, tutori si orice alt membru al familiei de la care sa preia informatia corecta. Pentru mine a fost un soc sa vad atat de multi copii acolo si sa ma intreb ce vine din urma mea. M-am ingrijorat si in privinta surorii mele, cu care am mai vorbit, dar inca ma simt neputincioasa in fata anturajelor care se creiaza. La noi, totusi, banul primeaza…
Xaara Novack
15 February 2015 at 19:52Nu am citit Fifty shades of gray, nu prea este genul meu. Poate ca mi-ar place, nu stiu. Mi se pare genul de literatura comerciala, cu diferente. Exista carti care s-au transfromat in film, dar aici toate par mult prea garbite pentru a fi ceva de calitate. Si te cred, ca de cele mai multe ori filmul strica toata cartea.
Iti recomand Amantul, dupa cartea scrisa de Marguerite Duras. Productia in 1992, film erotic foarte frumos, o iubire atipica dar totusi care se poate trai indiferent de secol.
BDSM intr-adevar nu-i pentru oricine. Ma intreb daca avea un fel de warning la inceput sau la final…
Ianolia Marina
15 February 2015 at 19:55Multumesc pentru sugestie, Xaara! Promit sa il vad saptamana aceasta si sa iti spun parerea sincera despre el. Nici eu nu credeam ca literatura erotica este genul meu, dar surprinzator mi-a placut ce am citit pana acum. Totul pana la Sandra Brown. Nu am putut digera acel gen de carte. Nu stiu de ce.
Cat despre warning, nu exista. Nici la inceput, nici la sfarsit. Eu doar sper sa nu le vina vreunora ideea sa puna in aplicare ce au vazut…
Natural
15 February 2015 at 20:59Eu n-am citit nici cartea (si nici n-am de gand), n-am vazut nici filmul (si nici nu-mi doresc), in schimb am citit un live text delicios 🙂 Spor!
Emil Calinescu
15 February 2015 at 20:59Trei observatii scurte:
1. Ala e publicul cartilor, adolescenti/adolescente. In Romania, insa, multi prefera sa vada filmul inainte sa citeasca o carte.
2. Daca puneau toate scenele, dadeau +18 sau +18XXX. In al doilea caz nu avea voie sa ruleze in cinematografe. Asa ca au trebuit sa-l cenzureze indeajuns de mult incat sa poata avea acest indicativ, dar indeajuns de putin incat sa atraga atentia.
3. Legat de public, ramane cum am stabilit: multi din acest motiv nu plac acest film, pentru a nu fi CONFUNDATI cu acest public. As simple as that.
Altfel, chiar daca nu ti-a placut atat de mult cat mi-a placut mie, confirmi tot ce am scris eu in articol 🙂
Ianolia Marina
15 February 2015 at 21:01Macar te amuzi pe baza recenziilor. E si asta un lucru bun. O seara frumoasa! 🙂
Ianolia Marina
15 February 2015 at 21:04Eu am citit cartea, tu inca nu ai terminat-o. E normal sa fiu dezamagita cand stiam deja ce se intampla si cand scenele reprezentative, nu neaparat sexuale, au lipsit. Uite, Gone girl a fost ecranizat dupa o carte si mi-a placut enorm si de ceva timp citesc cartea online si imi place la fel de mult! 😛
50 Shades Darker - Sau cum supui un dominator
17 February 2017 at 19:13[…] Grey şi pe, mai nou răzvrătita, Anastasia Steele. Aşa cum menţionam şi în prima parte, aici, s-a făcut valvă şi în jurul celei de-a doua producţii cinematografice care îi are în prim […]