Happily Ever After

Happily Ever After

Când mă gândesc la dragostea despre care merită să vorbim, la acea dragoste “Si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, nu visez la primul meu sărut, la prima strângere de mână sau la prima iubire care m-a întors pe dos iremediabil. Când mă gândesc la iubire, îmi apare în gând un cuplu care merge agale pe stradă, ţinându-se de mâinile care s-au mângâiat în momente de rău şi s-au sărutat în momente de frumos şi bine. Adesea obişnuiesc să îi privesc mult timp, în procesul îndepărtării şi să zâmbesc plină de iubire şi recunoştinţă. Sunt oamenii de la care am avea ce învăţa dacă am avea răbdarea şi respectul de a întreba şi asculta. Sunt zecile de cupluri de bătrâni care se iubesc de zeci de ani.

Am auzit atât de multe poveşti de dragoste până acum, însă cea mai frumoasă rămâne aceea dintre aceşti doi oameni care mi-au influenţat viaţa. După jumătate de secol de căsnicie, respectul şi dragostea pe care o poartă unul celuilalt, este fără cusur şi trece graniţe şi reguli pe care puţine iubiri din zilele noastre, vor mai ajunge vreodată să le treacă. Am crescut văzându-l pe bunicul aducându-i buchetele de flori bunicii, la fiecare întoarcere din parc. Nu au nevoie de ocazii speciale pentru a-şi celebra dragostea. Nu au nevoie decât să fie împreună şi ziua devine o sărbătoare a iubirii. Nu contează că este duminică, luni sau joi. Sunt fericiţi şi se bucură atât de frumos, de fiecare zi.

În cei douăzeci şi unu de ani ai mei, niciodată nu mi-am văzut bunicii să se certe sau să-şi arunce vorbe de ocară. Mi-am văzut bunicul, însă, ieşind din camera sa cu zâmbetul pe buze şi mereu cu câte o glumă care ne amuza zile întregi după ce era spusă. Mi-am văzut bunica cântând, din inimă, cântece vechi în timp ce prepara prăjiturile cele mai gustoase şi ne lăsa, pe furiş, să lingem crema rămasă pe linguri.

Dacă aş putea să-mi cresc vreodată copiii într-un mod mai frumos şi mai statornic, aş vrea să-i cresc aşa cum m-au crescut pe mine bunicii mei. Atunci aş fi sigură că orice ar alege să facă, în viaţă, vor fi lucruri minunate care mă vor umple de mândrie şi dragoste. Nu îmi este frică de faptul că nu voi descoperi şi eu iubirea statornică şi spirituală care ne înaltă, pentru ca o văd zi de zi în jurul meu. Cred că încă exista iubire pentru ca oamenii încă îşi vorbesc. Lipsa comunicării este moartea multor iubiri. Salvarea iubirii este încrederea de a vorbi cu celălalt, de a ne împărtăşi unii altora temerile şi bucuriile. Aşa poate, într-o zi, şi noi vom fi precum bătrâneii cu care ne intersectam zi de zi, ţinându-se de mâini pe drumul vieţii…

14 thoughts on “Happily Ever After

  1. Mai, inteleg ca-ti place exemplul bunicului, dar vezi cum reformulezi cu cuplurile de batrani si zecile de ani 🙂 Ca e cam generalizator :))))) Daca scrii "multe zeci de ani" ar fi mai corect 🙂 Felicitari pentru premiu. Ceva declaratii de limba slava n-au fost?

  2. Felicitari! Frumoasa povestea, imi place ca ai gasit esenta – comunicarea. In orice relatie devine piatra de temelie, ancora care tine barca in loc atunci cand valurile sunt prea mari (ce metaforica am devenit dintr-o data) :))

  3. Place…place…place…si sunt de parere ca tot timpul trebuie sa fim recunoscatori celor care ne iubesc neconditionat pentru ceea ce suntem…Head up and don't forget to smile:)

  4. Daniel, am vrut sa le fac o surpriza bunicilor pentru implinirea a jumatate de secol de iubire frumoasa. Asadar, ei sunt centrul actiunii. Dar voi tine cont de sugestia ta. Multumesc frumos!
    Declaratii in slava nu am auzit. 🙂

  5. Cand vine vorba de iubire toti suntem tineri si Rilke a spus asta f frumos:
    oamenii "nu trebuie sa uite atunci cand iubesc ca sunt incepatori, carpaci ai vietii, ucenici in iubire – trebuie sa invete iubirea"

  6. Foarte frumos spus, Raluca. Numai cei ce nu vor sa invete iubirea se dau la o parte din calea puterii ei. 🙂 Pana la urma, incepatori suntem toti si ne perfectionam pe an ce trece. 🙂

  7. Nu degeaba cea mai frumoasă declarație de dragoste este: ”Vreau să îmbătrânesc lângă tine!” Mi-a plăcut povestea ta, dragostea rămâne și când simțurile sângelui se duce. Cine nu și-ar dori buchete de flori și la 80 de ani?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest