Curăţenie generală în prag de primăvară

   Oamenii sunt fiinţe atât de complexe, cu atât de multe calităţi şi defecte încât nu poţi să îţi dai seama prea uşor care ar fi mişcările lor următoare. Sunt enigme fantastice fără de care nu ne-am putea trăi viaţa. Cine ar trăi, oricum, în solitudine? Au şi comportamente dintre cele mai ciudate. Au nevoie de zeci de ore de lacrimi pentru a se convinge să renunţe la lupte cărora nu le mai fac faţă de mult. De asemenea, au momente în care râsul sincer pune stăpânire pe ei. Ar putea foarte bine să se schimbe, dacă nu vor să mai sufere. Dar viaţa ne dă de toate, oricum.
 Pentru că şi viaţa are farmec, chiar dacă pare uneori că soarta ne este potrivnică. Uită-te la ei! Îşi pregătesc casele pentru sărbătorile Pascale. Toată lumea este în curăţenie şi încearcă să pună la punct toate detaliile pentru musafiri. Am început şi eu. Am dat muzica tare. Am pus melodiile preferate şi am umplut casa plină de tăcere cu muzica ce îmi alină inima. De fiecare dată când fac curăţenie ascult muzică. Nu ştiu de ce, dar îmi dă acel imbold motivaţional de a duce la capăt munca. Îmi place să fac curăţenie. Mai ales în sesiune. Ştiu, dar nu pot învăţa dacă nu e curăţenie în casă. 🙂 Am aspirat toată casa, bunica a spălat perdelele, feţele de masă şi feţele de pernă. Am transformat geamurile în porţi prin care să se strecoare frumosul. Mobila a căpătat luciu şi parchetul nu mai este pătat. Bucătăria nu mai arată că după o competiţie gastronomică eşuată şi nici baia nu mai pare ca şi cum acolo ar fi intrat, unul după altul, o mulţime nesfârşită de oameni veniţi de la lucru. Ce ciudat. Nu ştiu nici ei şi mi-am dat şi eu seama târziu, că în afară de curatenia casei, trebuie să facem o curăţenie a vieţii şi a sufletelor. Dar, întotdeauna este mai simplu să creezi o ambiantă plăcuta acasă, decât să schimbi ceva la gazda care eşti (sau vei fi) pentru cei pe care îi adăposteşti în suflet. Am făcut curăţenia de Paşte şi cu cât casa devenea mai curată şi primitoare, cu atât mai murdară şi izgonitoare deveneam eu.


   Am avut lângă mine oameni diverşi în atât de multe momente din viaţa mea, dar nici azi nu pot înţelege de ce le-am permis multora să treacă mai departe de uşa care face intrarea din lumea umană către sufletul meu. Am avut oglinzi şi camere care le-au urmărit fiecare pas şi m-a durut să privesc cum curăţenie îmi este devastată şi aceia pe care îi considerăm prieteni, erau atât de dezordonaţi. Sufletul meu trece prin schimbări majore. Este în reparaţii capitale şi vizitatorii nu sunt primiţi.
   Ce simplu ar fi dacă aş putea folosi un tub, sau două sau nouă tuburi pline cu Triumf ca să scot grăsimea din suflet aşa cum am curăţat aragazul. Ce simplu ar fi ca părţi din inima mea să fie atât de uşor de lustruit şi culoarea să reia locul prafului şi mirosului de statut. Să poţi da luciu sufletului, aşa cum foloseşti un tub de Nufar pentru a reda culoarea parchetului sau mobilei. Poate va inventa cineva, cândva, soluţii şi pentru suflet. Soluţii puternice precum cele care ne dezinfectează casa. Atunci am fi siguri că nu va rămâne urmă de bocanc nămolos, intrat neinvitat într-un suflet prea bun. 
  Şi de parcă nu ar fi de ajuns, după toată durerea din sufletul tău, ţi se trânteşte şi uşa casei cu brutalitate când nu mai e nevoie de tine. Prin gând îţi trece, pentru o fracţiune de secundă, idee ca uşa este cea mai nefericită parte a casei. Ea le permite celor dragi ţie să intre, primindu-i într-o manieră atât de elegantă şi cu atât de multă dragoste. Şi totuşi ei, nerecunoscătorii, o trântesc la plecare. Ca şi cum ar fi vina ei că pleacă sau că sunt trişti. Mângâi uşa ca şi cum ai şti că o doare. Aşa te doare pe tine plecarea altui om drag care a ajuns la o răscruce şi drumurile voastre, s-au despărţit. Casa îţi pare atât de goală şi ceştile de cafea încă stau aşezate pe masa din cameră, unde aţi purtat ultima discuţie. 
   Mai ai puţin de strâns prin casă. Bucură-te pentru fiecare om care va vedea truda ta în zilele de sărbătoare. Iartă-i pe cei care au plecat. Uneori oamenii pleacă nu pentru că vor, ci pentru că le-a venit rândul să plece pe alte drumuri. Luminează-ţi casa cu raze de soare. Lasă soluţiile de curăţenie pentru suflet şi ai grijă de casa care va adăposti toţi oamenii dragi ţie cărora le pasă. Nu te mai gândi la trecut şi încălzeşte-ţi sufletul cu soare pur de primăvară. 
   După toată munca depusă, după toată curăţenia făcută şi după ce masa va fi încărcată, nimic din ceea ce îţi chinuie mintea acum nu va mai conta. Vor conta doar oamenii care vor fi lângă tine. Pe aceia să nu-i răneşti niciodată, pentru că la ei ai găsit părţile care-ţi lipseau din inimă.
   Spor la curăţenia de primăvară, dragi prieteni şi spor la iubit oameni buni şi frumoşi!
    Particip cu acest articol la cea de-a nou probă a competiţiei Spring SuperBlog 2015.

       
  

8 thoughts on “Curăţenie generală în prag de primăvară

  1. Foarte impresionant acest articol! "Vor conta doar oamenii care vor fi lângă tine. Pe aceia să nu-i răneşti niciodată, pentru că la ei ai găsit părţile care-ţi lipseau din inimă." intruchipeaza purul adevar! Mult spor! 🙂 🙂 🙂

  2. A fost precum o revelatie care mi-a venit din suflet. Nu gaseam cel mai bun mod de a incheia si atunci am realizat ce trebuie sa scriu. Multumesc, din suflet! Mult spor, de asemenea! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest