Profesionale

Petrecere în cinstea partenerilor SuperBlog

                         

  Sunt supărată, emoţionată, obosită şi nerăbdătoare. Sunt un amalgam de sentimente şi trăiri frumoase legate într-un pachet ornat cu inimioare şi legat cu o panglică turcoaz. Sunt un SuperBlog(ger) ajuns, deja, la ce-a dea-a doua participare într-o competiţie frumoasă din care am învăţat ce înseamnă să fii blogger, prieten, om. După un devastator loc 53 la prima participare şi un, actual,  loc 8 la cea de-a doua participare în cadrul competiţiei SuperBlog, cred că sunt mai mândră ca oricând să fac parte din familia bloggerilor pasionaţi de frumos, veselie şi bunătate.
  A fost o lună frumoasă, scurtă, de competiţie acerbă. Au fost dezamăgiri trecute în cartea de reclamaţii a omului care sunt pentru că nu am fost mai atentă la ceea ce am transmis. Au fost frunţi încruntate şi momente în care am vrut să renunţ la competiţie din cauza lipsei de pregătire profesională (câteva probe mi-au dat mari bătăi de cap pentru că nu eram familiarizată cu informaţiile pe care trebuia să le transmit). Alte ori am avut lacrimi în ochi citind zeci de articole absolut minunate şi emoţionante care mi-au ridicat părul în cap. Am ţopăit două zile prin casă de veselie, mândrie şi mi-am dat câteva palme prieteneşti pe spate pentru articolele pe care le-am scris din suflet şi de care sunt extrem de mândră. 
 Şi să vă spun o certitudine: Românii știu românește pentru că am văzut zeci de articole scrise cu Litere Stacojii pline de iubire, pasiune, bunătate şi efervescenţă. Am văzut ce înseamnă lucrul în echipa şi bunătatea oamenilor de a împărtăşi cu semenii lor din învăţăturile asimilate de-a lungul vieţii. Am observat faptul că Sexul Slab are, de fapt, o putere fantastică de a lega idei pe care să le transmită mai departe cu o putere de propagare fantastică. Mai ceva ca o bombă nucleară căzută de nicăieri într-o luma ce trebuia înviată prin puterea cuvintelor. Am văzut implicarea şi dorinţa de a redresa participanţii, în fiecare partener media sau blog(ger) partener care ne transmit înţelepciune şi sfaturi preţioase, în loc să arunce cuvinte de ocară sau jigniri supărătoare.
   Şi pentru că orice competiţie are un început şi un sfârşit, a venit vremea să lăsăm condeiele jos, să ne admirăm munca, să învăţăm din greşeli şi să ne distrăm. Merităm cu prisosinţă o seară de distracţie pentru toată munca depusă de-a lungul lunii martie care ne părăseşte, lăsând în urma sa un soare călduros de primăvară ce-şi intră, pe deplin, în drepturi. Eu ştiu că noi ne distrăm. Am fost acolo în decembrie când Vila Alpin răsuna în urale, aplauze furtunoase, muzică bună şi hohote de râs. Am văzut o familie care nu se sfieşte să demonstreze faptul că fiecare membru al său ajută întregul să funcţioneze perfect. Familia SuperBlog se mândreşte cu abilităţile fiecărui blogger care desăvârşeşte arta unui grup compact de sentimente frumoase transpuse pe foi virtuale.
    Ştiu că super bloggerii se distrează de fiecare dată când se anunţă gala de premiere ce încheie o competiţie cu tradiţie în blagosfera românească. Totuşi, s-a gândit cineva la partenerii media şi la bloggerii parteneri? Ştie cineva cât de multă muncă, dăruire, pasiune şi încredere demonstrează aceştia de-a lungul competiţiei? Probabil că nu, pentru că mulţi dintre noi nu au ajuns acolo. Eu aş vrea să-i îmbrăţişez din tot sufletul pe aceşti oameni minunaţi care ne sunt alături de două ori pe an, în fiecare an. Vreau să le mulţumesc pentru că ei cred în puterea blogosferei de a acţiona. Ei cred în munca ce inimile şi minţile bloggerilor o crează în fiecare zi în care un alt subiect nu le dă pace.
  Mi-ar plăcea să o privesc pe Alina Gheorghe cum mă încurajează să îmi dau frâu liber emoţiilor şi să fiu eu, nebună şi cuminte în acelaşi timp. Mi-ar plăcea să mai dansez cu Bianca Bîzîiac până dimineaţă, să povestim în tren toate câte s-au întâmplat de la ultima întâlnire. Vreau să mai stau la o ţigară şi o poveste cu Mnealui şi să îmi spună întâmplări amuzante care au un sâmbure de învăţătura în spate pe care puţini ar reuşi să îl descifreze din prea multă grabă. Vreau să îmi iau o riglă serioasă peste palme de la Raluca Cincu pentru că uit să scriu româneşte uneori. Pentru că am atât de multe găuri în vocabular încât îmi este ruşine pentru faptul că aş putea să o dezamăgesc, deşi nu am vorbit cu ea niciodată şi nu mă cunoaşte. Eu însă o apreciez şi îi iubesc iniţiativa de a le aminti românilor să vorbească româneşte. Vreau să ştie Cristina Lincu faptul că o stimez, din suflet, pentru determinarea şi reuşita de care s-a bucurat în toamnă. Pentru că este mamă, soţie, prietenă şi blogger şi are totuşi timp să face ceea ce îi place. 
  Vreau să îi cunosc pe toţi oamenii minunaţi pe care nu i-am întâlnit până acum pentru că încă învăţ ce înseamnă bloggingul. Îmi doresc din suflet să văd bloggerii care au adus competiţia aceasta statornică şi puternică exact acolo unde îi este locul, pentru că încep să calc pe urmele bătute de paşii lor şi mă simt minunat. Vreau să dansez toată noaptea cu ei şi să stăm la poveşti în jurul focului de tabără. Să bem vin roşu, spre bucuria Alinei şi să închinăm cu toţii paharele de şampanie pentru familia aceasta frumoasă care se măreşte şi care m-a primit mai frumos decât m-aş fi putut aştepta vreodată în cea mai crâncenă şi dureroasă perioadă din viaţa mea. Vreau să le dedic o zi a lor acestor oameni fără de care noi, bloggerii, nu ne-am fi cunoscut curând, nu ne-am fi descoperit gândurile şi frumuseţea ce ne sclipeşte din strafundul inimilor. Aş vrea să petrecem Ziua Partenerului SuperBlog într-o zi de 29 aprilie, de Ziua Internaţională a Dansului, aşa cum numai noi ştim să petrecem. Să ne revedem într-o zi de 15 mai de Ziua Internaţională a Familiei, pentru că suntem o familie frumoasă şi unită. Apoi, să ne sărbătorim tinereţea într-o zi de 12 august pentru că noi am învăţat să ne menţinem tineri indiferent de vârsta pe care buletinul ne minte că o avem. Ar putea fi o zi dedicată doar vouă, partenerilor media şi bloggerilor parteneri fără de care nu am fi toţi prezenţi într-un singur loc, pe un podium înalt dedicat oamenilor victorioşi.
  Ştiu sigur că orice zi ar fi, cu toţii ne vom distra pe cinste. Muzica şi dansul vor rupe şi ultimele bariere dintre noi şi relaxarea, entuziasmul sau bucuria vor brăzda chipurile tuturor celor prezenţi în acea zi într-un singur loc. Mai sunt puţine zile până ne vom revedea şi emoţiile sunt invers proporţionale cu numărul acestora. Vreau, totuşi, să mulţumesc pentru primirea călduroasă de care m-am bucurat. Să vă mai spun cât de dor îmi este de voi, ar fi fără folos pentru că sunt prea săracă de cuvinte ca să vă împărtăşesc toate câte mă încearcă.
   Am scris acest articol cu gândul la voi toţi, la Gala SuperBlog ce va avea loc la Braşov pe data de 4 aprilie şi la voi, dragi oameni frumoşi, de care mi s-a legat destinul indestructibil şi firesc.
   

Partajează asta:

You Might Also Like

6 Comments

Leave a Reply