My second job

După participarea la SM4S de la Craiova, am început să învăţ şi mai multe despre blogging şi ceea ce presupune acesta. Ştiu că bloggerii mari câştigă din blogging şi ştiu şi bloggeri care trăiesc doar din blogging. Fiind studentă la zi, prezenţa la cursuri este obligatorie şi se ţine cont de absolut orice intervenţie a studenţilor în cadrul seminariilor, care ajută enorm la nota finală. Cu alte cuvinte, nu îmi permit să lipsesc de la facultate să fac activităţi extra-şcolare decât foarte rar sau în weekend-uri şi vacanţe. Ceea ce mă limitează enorm şi nu îmi dă şansa să evoluez aşa cum mi-aş dori. Aşadar, am aflat că pot folosi blogul că pe un second job. Profesorii ştiu, cel puţin majoritatea, că am blog şi câţiva mă mai păsuiesc sau înţeleg când am vreo activitate care nu îmi permite să ajung la cursuri atât de des pe care mi-aş dori eu să ajung. Aşa am învăţat faptul că studiul personal este mai important, util şi la îndemână decât multe… Read More

Taifasuri rânduite teatral cu Bobi Pricop

Dupa cum v-am mai povestit, aici, Craiova candidează (împreună cu regiunea Olteniei) pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021, ocazie cu care Casa de Cultură Traian Demetrescu lansează bloggerilor o provocare culturală. În cadrul acestei provocării, bloggerii craioveni trebuie să vorbească despre evenimentele culturale la care au luat parte. Ceilalţi bloggeri, locuitori ai oricărei alte regiuni, sunt angrenaţi să scrie despre activităţile la care ar dori să participe în Craiova, despre cele la care ar fi vrut să ia parte sau ce îi atrage la Craiova. Dar, fiind din Craiova culturală şi participând la diverse activităţi dedicate craiovenilor, oltenilor şi oricui este interesat, voi vorbi despre ultimul eveniment la care am participat. Acesta s-a desfăşurat în salonul medieval de la Tradem şi a purtat denumirea de „Taifasuri Rânduite Artistic Despre Emoţii Manifestate” (TRADEM). Invitat special a fost Bobi Pricop, părintele regiei, scenografiei, muzicii şi versiunii scenice a piesei Profu’ de religie. Acesta a vorbit “dincolo de şcoală, despre tineri şi sistemul teatral”. Ce-i drept, nu am mai fost de multicel la teatru şi îmi… Read More

Tu ştii ce se întâmplă în Craiova?

Recunosc, ideea acestui articol nu îmi aparţine în totalitate. Am fost inspirată de o postare a Alexandrei Daniela Ilie de pe Facebook ca să scriu ceea ce urmează să scriu. Ieri, la Craiova, s-a desfăşurat cea mai mare conferinţa de social media din Oltenia la Filarmonica Oltenia cu sprijinul domnului Vlad Drăgulescu, un susţinător cu renume al blogosferei din Craiova. Social Media For Students (SM4S), aflată la cea de-a doua ediţie, a reunit sub acelaşi acoperiş bloggeri locali, oameni dornici să îşi facă un blog, bloggeri de renume, specialişti în social media, etc. Toate acestea s-au putut concretiza cu ajutorul lui Rareş Cojocaru şi a echipei Rotaract Club în care Cristian Manafu a crezut şi a căror idee s-a transformat în ceva util pentru Craiova şi locuitorii săi care activează atât în online cât şi în offline. Nu poţi fi om de online dacă nu ai o viaţă. Deci nu poţi activa online dacă nu eşti prezent şi offline. Aceasta a fost numai una dintre învăţăturile pe care le-am asimilat duminică…. Read More

Un ghem de întrebări

Un ghem de nelinişti i se forma în suflet. Simţea o stare de nelinişte profundă. Ca şi cum ar fi trebuit să aştepte o execuţie. De parcă urma să primească cea mai cruntă veste din viaţa ei. Existenţa sa trecea de la fericirea supremă la deprimarea contagioasă de care se îmbolnăvise cu mulţi ani înainte. Avusese o viaţă plină. Simţea că destinul a hotărât să o treacă prin toate tipurile de sentimente ce existau în lume. Un amalgam insipid de trăiri de care nu avea nevoie. De parcă cineva are nevoie să simtă vreodată dezamăgire, scârba, groază, ura, deznădejde sau abandon.   Nu îi plăcea să se închidă în sine decât în ceea ce privea anumite întâmplări prin care îi fusese dat să treacă. Îi plăcea să povestească despre ea oricui ar fi fost dispus să asculte. Nu o mai interesa de mult ce vorbeşte sau crede lumea, cel puţin aparent. Nu dădea totul în vileag. Nimeni nu merită să îi ştie toată povestea dar existaseră câţiva oameni care ştiuseră… Read More

Gândul de la miezul nopţii

Book

Este una dintre acele seri în care somnul nu se îndură de mine iar Moş Ene este deja sătul să încerce. Am ajuns la pagina şaizeci din cartea începută în această dimineaţă. Prinsă de poveste, milioane de întrebări îmi inundă mintea şi inima îmi bubuie în piept însetată de cunoaştere şi de dorinţa de a descoperi un final fericit în această viaţă. Măcar în carte. Ea franţuzoaică venită la New York, el medic văduv. Interesantă perspectivă. Picuri de ploaie ce lovesc pervazul, mă trezesc din reverie şi mă fac curioasă. Ies pe balcon. Plouă cald. Ca acele ploi de vară menite să spele toată toropeala de pe zi. A fost o zi călduroasă în Cluj cu vânt fugar din vreme în vreme, insuficient pentru a te răcori.  Am petrecut câteva ore în grădina botanică a oraşului. Minunată, plină de tot felul de atracţii şi pe care îmi doream să o descopăr de mult. Am fost acolo pentru prima dată. A fost cald. Surprinzător de cald pentru un oraş aflat între munţi…. Read More

No Hate Speech – Tusnad 2015 (Prima parte)

Oficial, sunt cea mai ciudată bloggerita din lume. Pe lângă faptul că-s ultima care postează aceste gânduri, am înţeles că am nevoie urgentă de un curs de time management. Încă nu îmi revin din starea de tristeţe persistentă ce se încăpăţânează să îmi împovăreze sufletul şi aşa chinuit de griji. Am avut parte de cele mai liniştite, plăcute şi amuzante trei zile din acest an. Trei zile în care am învăţat să învăţ continuu, să nu mă îndoiesc de mine şi ceea ce ştiu, să am încredere în ceilalţi şi în suportul pe care mi-l oferă şi să iau pauze, din când în când, de la jungla urbană care mă sufocă. Am început într-o dimineaţă rece de 26 martie, o călătorie în care plecăm cu inima cât un purice şi cam nehotărâtă dacă să urce în trenul spre Bucureşti sau nu. Mă gândeam că nu mă voi întoarce la timp pentru a-mi lua “Rămas bun!” de la tatăl meu şi asta mă ţinea cumva în loc. Am aşteptat în gara… Read More

Reamenajarea grădinii copilăriei mele

Când eram copil, străbunica mea avea o casă medie, dar cu o grădină mare, frumoasă şi bine îngrijită. Apoi, undeva în anii ’75-’80, a început construirea de blocuri în zona noastră. Acea casă frumoasă cu grădină s-a demolat şi în locul ei au apărut clădiri imense de beton care au înghiţit tradiţionalul cartier craiovean. Mutată la bloc şi locuind la parterul clădiri a creat o grădină în spatele blocului, ce înflorea pe zi ce trece tot mai mult. Un nuc tânăr era plantat pentru a ne asigura umbră în zilele toride de vară. Apoi, tufe frumoase de trandafiri din care făcea o dulceaţă atât de gustoasă, de-ţi inducea copilăria iremediabil. Mărar, pătrunjel, un tei într-un colţ pentru ceaiuri şi umbră, liliac înconjurând gradina ca un protector magic, mentă care îţi parfuma sufletul în momentele în care vara te uita pe băncuţa amenajată strategic lângă bloc. O răţuşcă, două şi o găină cu al său cocos, făceau deliciul musafirilor veniţi în vizită. Întreaga grădină făcea deliciul trecătorilor şi vecinii erau încântaţi de ceea… Read More

Reamenajarea vieţii într-un oraş nou

Se mutaseră, de curând, împreună. Ea îşi părăsise oraşul natal pentru a studia în profunzime domeniul pentru care se pregătea de ani buni, într-un oraş mai mare, primitor şi pe care îl tot vizita de ani buni. Era visul lor devenit realitate. Voiau să stea cât mai mult timp împreună pentru că distanţa dintre ei fusese greu de suportat mult timp. Acum se aveau unul pe celălalt şi urma o perioadă propice pentru amândoi. Fiecare îşi vedea visul cu ochii şi erau din ce în ce mai dornici de mai mult. Praktiker.ro Casa era deja amenajată frumos, primitor şi în ton cu preferinţele amândurora. Urmă, însă, ca balconul să fie pregătit doar pentru ea. Nu ştia ea exact ce avea să facă, dar tot puteau e hârtie tot felul de planuri care, nu duceau la nimic concret. Bugetul le era limitat la numai 500 de lei pentru ca ea era încă studentă şi la început de drum într-un oraş nou şi insistase ca să suporte cheltuielile, fiind spaţiul ei…. Read More