Vegeta îmi condimentează viaţa ( cum să tinzi spre reuşită )

  Cred că sunt parte din ultima generaţie care a copilărit. Sunt printre ultimii copii în viata cărora tehnologia a pătruns relativ târziu şi care s-a bucurat de tot ceea ce avea mai bun, sau mai rău, de oferit viaţa de după revoluţie. Nu am avut parte de prea multe, deşi apăreau tot mai multe produse e rafturile magazinelor, cozile se micşorau şi oamenii luau contact cu ţările din exteriorul României.
  Îmi amintesc mâncărurile tot mai variate pe care le pregăteau mama şi bunica. Îmi amintesc gustul inconfundabil al preparatelor de care îmi e dor şi azi. Unele reţele s-au pierdut în timp. Altele s-au schimbat din cauza absenţei unor ingrediente. Un singur lucru a rămas la fel. Bunica mea, de când o ştiu şi de când mănânc mâncăruri preparate de ea, cu dragoste, a îmbogăţit mâncarea cu un produs despre care nu ştiam prea multe, copil fiind. Cred că am fost norocoasă să fiu crescută de bunici. De la ei am învăţate secretele vieţii trăite frumos, a bunătăţii care reprezintă un izvor nesecat aflat în mijloc de suflete, a mâncării gătite cu gust, a iubirii de neam şi familie care nu se pierde peste ani.
 Bucătarul, fie el femeia sau bărbat, asemeni omului îmbătrânit de timp în sufletele tinere, pune cele mai de seamă ingrediente în mâncărurile gătite cu dragoste. Întotdeauna cu dragoste pentru că omul estre făcut din sentimentele pe care le nutreşte. Ar fi frumos ca omul fericit să îşi transmită fericirea prin mâncărurile gătite. Omul trist de asemenea, iar ceilalţi să-i simtă durerea pentru a o alina. Sufletele nepereche să îşi găsească jumătatea îndelung căutată sau fraţii de mult pierduţi să deguste aceeaşi mâncare cu miros de copilărie şi gust de poveste încă neîncheiată.
  Tânără generaţia ar trebui implicată cât mai mult în activităţi sociale, culturale, de informare sau de promovare. Avem atât de puţine de primit din partea statului şi atât de multe complexe referitoare la calitatea noastră umană, încât naştem frustrări acide şi ne blamăm pe noi pentru că nu oferim mai mult. Nu ne este permis să arătăm ce putem. Nu ne ajută experienţa. Nu ne ajută practica, sau lipsa ei, din şcoli. Nu ne ajută nici părinţii pentru că nu am atât de multă putere. Ne ajutăm noi şi visurile care ni se îndeplinesc treptat prin muncă şi dăruire.
 Am început să arăt oamenilor ce pot, prin împărtăşirea de gânduri cu ei pe un blog oarecare, unul dintre multe altele, dar care poartă semnătura unui om cu valori morale puternice, vise de îndeplinit o mie, câteva visuri deja indepinite, o mână de speranţă şi o inimă plină de frumos încă neatins de ura şi învrăjbirea dintre oameni. Cu siguranţă, aşa cum mie mi-au fost înrădăcinate adânc în suflet şi minte, valori morale puternice şi importanţa unei vieţi de care nu trebuie să îţi fie ruşine, Vegeta, rămâne un produs excepţional, gustul şi ingredientele rămânând aceleaşi încă din anul 1958. Vegeta este un adaos universal pentru mâncăruri, care are în compoziţie: sare de bucătărie maximum 58%, legume uscate 15,5% (morcov, păstârnac, ceapă, ţelină, frunze de pătrunjel), potenţiatori de aromă (glutamat de sodiu E 621, inozinat de sodiu E 631, zahăr, condimente, amidon din porumb, colorant (riboflavină E 101i). 
 Vreau să fiu blogger oficial Vegetă, să pot aduce bucurie atât în suflete oamenilor cu ajutorul balsamului meu pentru suflete şi pe mese cu ajutorul celor de la Vegeta. Oamenii au nevoie de bunătăţi în viaţă, de lucruri mici care să le umple inimile de bucurie, chiar şi pentru câteva clipe. Bunica, ar fi cu siguranţă mândră să ştie cât de mult o apreciez, atât pe ea cât şi bucatele sale, deşi nu mă crede când îi spun că mulţi ar aprecia mâncărurile sale. 

  Aş putea, de asemenea, să învestesc mai mult în mine, să am o siguranţă pentru anii de master care vor veni şi pentru care vreau să mă îndrept spre un alt oraş, Cluj Napoca. Cred că ar fi excepţional să plec la drum cu un ajutor dat de calitatea de blogger oficial Vegeta şi cu banii necesari pentru a îmi pune la punct planurile în ceea ce priveşte studiile pe care le voi aprofunda. Am o energie atât de puternică şi plină de optimism, încât mă gândesc că aş putea să ţin pasul cu tot ceea ce mi s-ar cere. Aş putea să creez tot felul de articole amuzante, să îmi filmez bunica în timp ce găteşte, să îmi surprind părinţii la venirea acasă cu masa pregătită cu cele mai alese bucate.
  Cine ştie, poate datorită celor care vin odată cu mine sau imediat după, se vor păstra tradiţii şi valori puternice şi mâncarea va fi  gustoasă şi sănătoasă încă sute de ani de acum înainte, datorită produsului acela ambalat într-un minunat pachet albastru, culoare care îmi place enorm şi cu bucătarul ştrengăresc care ne face cu ochiul complice pentru că ştie că are un secret pe măsura abilităţilor sale, care dă mâncărurilor un gust desăvârşit.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest