Probabil că dacă sunteţi noi pe blog nu ştiţi că în lună martie am participat la un curs despre “No Hate Speeach la Tuşnad unde m-am întâlnit cu bloggeri romani şi străini din diferite medii. Am învăţat o mulţime de lucruri utile acolo, printre care şi faptul de a fi mai uman, de a nu lăsa societatea să te influenţeze sau să lăsăm stereotipurile de-o parte.
Ieri a fost o zi istorică pentru America dar mai ales pentru comunitatea LGBT. În S.U.A. căsătoriile între persoanele de acelaşi sex au devenit legale şi am văzut o multitudine de reacţii emoţionale. Totuşi, ştiu multe despre statele sudice si centrale ale Americii şi nu cred că acolo au existat mulţi oameni încântaţi, cel puţin nu din mediul LGBT. Da, pentru că educaţia este mai precară, urmele comunismului încă se mai văd (În Republica Cuba încă se vad urmele comunismului) şi pentru că populaţia este mult mai săracă decât în nord.
Pe mine mă bucura această veste şi ştiu sigur că mulţi mă veţi blama pentru acest gând. Dar iubesc ideea de iubire, indiferent cum se manifestă şi consider că aceşti oameni, care provin din comunitatea LGBT, ar putea fi oameni mult mai ok în societate decât multe cupluri heterosexuale. Să fim serioşi. În general, persoanele gay au o educaţie bună, o minte deschisă, un talent desăvârşit de a face unul sau mai multe lucruri. În plus, chiar aţi lăsa un copil pe mâna unui cuplu heterosexual de beţivi care i-ar neglija, maltrata, lăsa flămânzi sau i-ar abandona în voia sorţii? Avem o multitudine de cazuri concrete care să mă facă să cred că am dreptate când afirm că există asemenea cupluri. De asemenea, am putea plasa un copil într-o familie gay şi să fie îngrijit şi iubit, educat în spiritul civic şi cu o mentalitate deschisă.
Probabil vor începe proteste, violente şi alte asemenea scenarii macabre în sudul Americii cel puţin. Dar oamenii sunt fericiţi. Oameni care au aşteptat o viaţă întreagă să-şi poată uni destinele şi să împărtăşească o viaţă în care să nu mai fie blamaţi şi în care să se poată bucura unii în compania celorlalţi.
Şi aşa cum discutăm cu un prieten blogger după experienţa de la Tuşnad, când îmi povestea despre o tipă foarte tolerantă cu care intrase în aceeaşi polemică dar care nu îi oferise argumente valabile ci doar vorbe în vânt. La un moment dat, el i-a urat să aibă un copil gay, la care ea s-a enervat şi l-a acuzat că-i doreşte răul.
Aşadar până unde se ridică pragul de tolerare? Dar sincer, eu, personal, aş fi mai încântată să am un copil gay pentru care aş face toate eforturile necesare, astfel încât să nu fie distrus psihic de societatea prea prinsă de religie, decât să fiu bolnavă şi să nu pot avea copii.
6 Comments
Daniela Bojinca
27 June 2015 at 20:06Băi frate, eu spre exemplu prefer ca un copil să fie crescut de o astfel de familie, să i se ofere iubire și toate cele, decât de niște cretini care îl abuzează sau mai știu eu ce naiba îi fac.
Ianolia Marina
27 June 2015 at 20:08La asta ma refer si eu, Daniela! Se vorbeste despre faptul ca cel copil va fi distrus psihic de societate daca vine dintr-o familie gay. Si daca vine dintr-o familie heterosexuala unde e abuzat, fizic, psihic, etc, ii e mai bine? Oamenii ar trebui sa invete sa puna in balanta…
Emil Calinescu
27 June 2015 at 21:12Urmele comunismului in statele sudice ale Americii? Really?!
Ianolia Marina
27 June 2015 at 21:18Am modificat si am pus si statele centrale. My bad. Si da, ma refer aici la Cuba si influenta lui Fidel Castro si de faptul ca Republica Cuba a fost puternic influentata de URSS si comunismul inca isi pastreaza urmele iar oamenii sunt nostalgici mai ceva ca-n Romania. 🙂
Damian Irimescu
28 June 2015 at 14:54Nu vin decât cu acest comentariu – http://allenbwest.com/2015/06/that-was-fast-yesterday-it-was-gay-marriage-now-look-who-wants-equal-rights/
Ianolia Marina
30 June 2015 at 22:26Am citit articolul si am avut discutia si offline 🙂