Donez pentru victimele din Colectiv! Tu ce faci?

De dimineaţă am trăit cea mai mare frică şi am înţeles ce înseamnă să nu ştii dacă prietenii tăi sunt bine. Fiind blogger, am foarte mulţi prieteni, bloggeri şi nu numai, care locuiesc în Bucureşti. Am aflat că existau mulţi dintre aceştia pe listele de invitaţi. Mulţi au renunţat la ideea de a merge pentru că oboseala îşi spunea cuvântul sau pentru că dorul de casă era mai puternic. Claudiu Petre este de negăsit, însă. Este eroul de la Colectiv. A intrat de două ori în flăcări şi a ieşit mai mult mort decât viu. Încă este de negăsit. Am avut un nod în gât toată ziua şi am citit mărturiile eroilor prezenţi la faţa locului. Am plâns fără să îmi dau seama, nu pentru că trebuia ci fiindcă nu poţi opri un efect firesc pe care corpul tău îl are la aflarea unei asemenea veşti cutremurătoare. Până când să se încalce legea şi până când să mai moară oamenii pe capete? De ce nu avem siguranţă în locurile în care ajungem?… Read More

Fani brânză de la mic la mare

De o bună bucată de brânză vreme, sunt înconjurată de evenimente care promovează un preparat din lapte, adus la rang de artă de-a lungul zecilor de ani de când aceasta se fabrică pentru a ajunge pe masa noastră, a tuturor, şi a ne întări oasele sau a definitiva, într-o notă de eleganţă, şi rafinament, o cină romantică. În cadrul Conferinţei Webstock, am aflat că foarte puţini păstori păstrează tradiţia transhumantei, un obicei vechi de când se ştiu oamenii crescători de animale, dar care şi-a pierdut din însemnătate în zilele noastre. Ca să vă faceţi o idee, bloggerii prezenţi la Webstock au prins imediat gustul inspiraţiei şi, cu mâini pufoase precum lana mioarelor după spălare, şamponare şi aplicare de balsam, s-au pus pe scris, chetuit, facebookacit şi twitterit ca să poată da sfoară în ţară că brânză este pe cale de a fi pierdută. Şi ne-am trezit cu toţii din visul groaznic de a trăi într-o lume fără brânză, caşcaval sau alte asemenea preparate şi, pentru că fiecare blogger este fan brânză, în felul său, pe internet… Read More

Printre rânduri de ceai

Sunt o devoratoare de cărţi, am spus-o şi o voi repeta la nesfârşit. Ideea mea de zi liberă implica o carte bună, o zi ploioasă şi o cană mare de ciocolată caldă sau ceai. Ni se întâmplă uneori să dorim ca, măcar pentru câteva clipe, să dispărem. Ne-ar fi util să ne facem nevăzuţi, să fim singuri noi cu sufletul şi mintea noastră. Ne dorim ca pentru o clipă să ne eliberăm de stresul cotidian, de locul de muncă sau de şcoală, de responsabilităţi şi probleme. Aşa că închidem ochii, simţim cum sufletul ne părăseşte trupul pentru a călători, pentru a căuta un loc sigur în care să viseze. Apoi, brusc, ne revenim în simţiri, ne trezim că din transă şi nu realizăm ce se întâmplă. Durează câteva minute însă într-un final ne dăm seama că realitatea ne trage înapoi, nu ne permite nici o pauză, nici un moment de respiro. Pentru mine este simplu să intru în mica mea lume, în locul meu şi doar al meu în care… Read More

Şi, totuşi, cum ar fi fost dacă…

“Defect profesional!”, de câte ori aţi auzit această replică în viaţa voastră? Cred că fiecare dintre noi simţim nevoia să excelăm în domeniile pe care ni le-am ales şi să “educăm” oamenii care fac erori grave sau micuţe în ceea ce priveşte un anumit domeniu. Eu păţesc acest lucru, fiind viitoare istoric şi mă lovesc adesea de anumite erodări ale istoriei care s-au implementat în minţile oamenilor, cu voie sau neintenţionat. Probabil sunt o pisăloagă, dar partea bună este că mereu reţin numele şi feţele oamenilor, vârsta sau data naşterii şi îi surprind pe cei dragi cu mici atenţii cu această ocazie. Totuşi, mă gândeam câte s-au întâmplat în cei 22 de ani din viaţa mea şi câte amintiri frumoase am. Desigur, acest gând nu mi-a venit spontan ci pentru că învăţam la facultate despre istoria lucrurilor şi modul în care am evoluat ca specie, noi oamenii, în secolele care s-au scurs de când ne plimbăm pe Pământ. Ceva mi-a atras atenţia, la un moment dat, într-una din lecţii. Unul dintre cei… Read More

Eu sunt magician!

Cred că am fost întotdeauna o fire atipică. Îmi place noul şi vechiul doar în combinaţii, fără să tind a intra într-o extrema sau în alta. Poate sunt ciudată sau, cum ar spune o dragă prietena, “Este o romantică incurabilă. Am senzația că într-o altă viață a trăit pe la 1800 și a fost una dintre doamnele din înalta societate pariziană, mereu atrasă de artă, cultură și filantropie. Așa o percep eu, într-un mod nebun și poate cam exagerat, însă Ianolia este un mix de vechi și nou. Pe deoparte are latura sensibilă, deschiderea pentru frumos, principiile și valorile sănătoase alte trecutului, dar și nebunia și efervescența prezentului. Este o ființă fascinantă din toate punctele de vedere, un om care te binedispune numai zâmbindu-ți, cu ochii vii și expresivi, de la care ai tot timpul câte ceva de învățat!“. Nu sunt neapărat pretenţioasa sau mofturoasă, deşi mulţi ar vrea să mă compare cu Prinţesa Îndărătnică, aş spune eu fără motiv, doar pentru că nu merg în club sau nu ies… Read More

Cea mai bună parte e că visurile devin realitate

Mi-a plăcut mereu să călătoresc, cu trenul său cu autocarul. Niciodată nu am preferat maşinile mici. Nu poţi face nimic într-o maşina mică. Nu poţi lua toţi prietenii, toate persoanele dragi, toţi colegii sau toată familia. Mi-a plăcut să visez la lumi de poveste cu ajutorul cărţilor. Să vizitez locuri şi să le dau ce nuanţă vreau, că mai apoi să le desăvârşesc figurile cu vizitarea fizică a acelor minunate locuri. Cartea la care am lucrat, timp de doi ani, vreau să fie precum un tren, sau un autocar. Să mergem cu toţii într-o lume pe care să o modelăm cum vrem noi, cum visăm sau cum am desenat-o în fiecare dimineaţă în care ni se părea că afară este frig şi mohorât. Să mergem acolo unde ne simţim cel mai bine, cel mai aproape de fericirea supremă şi să luăm cu noi orice om simţim că ne-ar completa acea fericire. De asemenea, întotdeauna am visat că această carte să ajungă în casele şi inimile voastre într-o zi de iarnă… Read More

Tineri antreprenori la început de drum

Sunt o bokaholica de când mă ştiu. Întotdeauna căutam un loc propice să pot citi şi să îmi pot lua notiţele pentru recenziile pe care le făceam, tot din pasiune şi din nevoia de a împărtăşi cu alţii pasiunea această veche dar din ce în ce mai predispusa dispariţiei, cel puţin aşa credeam. Sunt, de asemenea, o workaholica şi o perfecţionista notorie. Muncesc de când am terminat facultatea şi îmi dau silinţa să demonstrez faptul că şi femeile sunt bune în joburile pe care şi le aleg şi mai ales o femeie tânără la început de carieră. Am lucrat ca redactor într-o editură. Opt ore, cel puţin, pe acelaşi scaun încercând să citesc manuscrise peste manuscrise, să fac corecturile necesare, prin mâna mea trecând cărţile în formatul gata de tipar şi parcă tot nu mă învăţam minte şi nu stăteam deloc bine cu time managementul. Uneori uităm să iau pauză de masă şi îmi vedeam colegii trecând pe lângă biroul meu râzând şi aruncându-mi priviri compătimitoare. Au fost cei mai… Read More

Brânzeturi cum se cuVin la Craiova

Joi seara, înainte de a fi speaker în cadrul caravanei BookLand, am fost, împreună cu alţi bloggeri olteni, la o degustare de vinuri. Mi-a plăcut enorm iniţiativa pentru că era pe lista mea de 100 de lucru pe care trebuie să le fac într-o viaţa. Nu a fost într-o crama veche ci într-un local elegant şi rafinat pe care am reuşit să-l găsesc cu ajutorul GPS-ului. Da, ar trebui să-mi scot mai des nasul dintre filele unei cărţi. Nu sunt pasionată de vin, de fapt nu am gustat prea multe sortimente de marcă la viaţa mea şi eram curioasă cum se desfăşoară un astfel de eveniment. Iubesc lactatele, însă brânză este nelipsita de la mesele mele zilnice. Chiar eram curioasă cum se îmbină cele două elemente, gustul brânzei înmuiată în vin şi cât de tare gâdila papilele gustative. Daniel Botea, Asociatia Blogerilor Olteni şi Alin Sintimbrean, de la DictionarCulinar au organizat un incredibil eveniment gastronomic ce poartă denumirea de “Brânzeturi cum se… cuVin” la care am participat nu mai puţin de 12 bloggeri… Read More