Joi seara, înainte de a fi speaker în cadrul caravanei BookLand, am fost, împreună cu alţi bloggeri olteni, la o degustare de vinuri. Mi-a plăcut enorm iniţiativa pentru că era pe lista mea de 100 de lucru pe care trebuie să le fac într-o viaţa. Nu a fost într-o crama veche ci într-un local elegant şi rafinat pe care am reuşit să-l găsesc cu ajutorul GPS-ului. Da, ar trebui să-mi scot mai des nasul dintre filele unei cărţi.Nu sunt pasionată de vin, de fapt nu am gustat prea multe sortimente de marcă la viaţa mea şi eram curioasă cum se desfăşoară un astfel de eveniment. Iubesc lactatele, însă brânză este nelipsita de la mesele mele zilnice. Chiar eram curioasă cum se îmbină cele două elemente, gustul brânzei înmuiată în vin şi cât de tare gâdila papilele gustative.
Daniel Botea, Asociatia Blogerilor Olteni şi Alin Sintimbrean, de la DictionarCulinar au organizat un incredibil eveniment gastronomic ce poartă denumirea de “Brânzeturi cum se… cuVin” la care am participat nu mai puţin de 12 bloggeri şi sper că vinul din acea seară să nu mi se fi urcat atât de mult la cap cât să încurc numărătoarea. Întregul eveniment s-a axat pe informarea şi educarea noastră şi a altor invitaţi ai serii, în privinţa a ce înseamnă termenul pairing, adică de modul cum se asociază un anumit vin unui sortiment specific de brânză sau caşcaval. Mi s-a părut o iniţiativă demnă de lăudat pentru că, cel puţin în cazul meu, am înţeles că am nevoie de o educaţie în ceea ce priveşte rafinamentul degustării unui vin bun şi savurarea aromei de brânză/caşcaval cu acel vin. Locaţia a fost asigurată de Le Baron, şi am avut ocazia de a degusta brânzeturi oferite de cei de la Delaco şi de a le savura cu aromele alese ale vinurilor de la VinArte.
Am avut spre degustare 7 sortimente diferite de brânză, cărora le-am asociat 6 tipuri de vin. Nu o să le înşir pe toate ci doar pe acelea care mi s-au părut demne de menţionat. Desigur, gusturile nu se discută, existând posibilitatea că nu toată lumea să îmi dea dreptate.
Prima combinaţie a fost un buchet compus din Mozzarella fresca si Sauvignon blanc – Terase Danubiene care, după umila mea părere, a fost o combinaţie plăcută. Am adorat brânză deşi vinul mi s-a părut tăios, mult prea puternic pentru mine. Acum am aflat că denumirea Sauvignon provine din franţuzescul ‘sauvage’ (sălbatic), iar pentru cunoscători un Sauvignon trebuie să aibă un miros de “pipi de pisică”. Aici mi-a rămas vinul în gât şi am zis că nu o fi aşa rău mai departe.
Apoi a doua împerechere a fost între Emmentaler de la Delaco şi Tamaioasa Romaneasca – Terase Danubiene de la VinArte, un vin alb demisec. O combinaţie delicioasă şi simţeai Emmentaler-ul ţi se topea,efectiv în gură, îmbinându-se perfect cu vinul demisec. Este clar prima combinaţie cu adevărat fericită şi mi-a plăcut. Secretul fabricaţiei brânzeturilor Emmentaler (“caşcavalul cu găuri”) este că se amestecă un kilogram de caşcaval cu 1 kilogram de pietre că să se formeze găurile. Glumesc! De fapt, este un proces chimic de oxidare foarte bine temporizat. Acele găuri sunt bule de dioxid de carbon generate de o bacterie care consumă lactoză şi dacă procesul este prea rapid găurile devin prea mari şi nu mai susţin greutatea, dacă se formează prea târziu nu mai este Emmentaler. #casăştiţi
Am trecut la Petit Camembert – Ile de France oferit de Delaco alături de un Rose Terase Danubiene de la VinArte. Un Petit Camembert-ul cremos pus pe pâine prăjită îţi induce ideea de rustic, pâinea prăjită, crocantă şi nu arsă, împreună cu roseul puţin acid a fost combinaţia pe care am adorat-o în seara de 15 octombrie. Nu ştiam, însă, că Rose-urile sunt vinuri care nu au potenţial de învechire, iar un vin produs în 2014 se bea cel mai târziu în 2015! Chiar voiam să plec cu o sticlă acasă, atât de parfumat şi având un gust absolut divin.
Am mai aflat faptul că brânză care poartă denumirea Roquefort- Ile de France, una dintre cele mai celebre brânze cu mucegai albastru, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a fi demnă de numele care-i este dat: oi dintr-o anumită zonă, hrănite doar cu fân din acea zonă, iar brânză rezultată este maturata doar în peşterile din zona Roquefort-sur-Soulzon. Pretenţioasă şi cu un preţ pe măsură muncii depuse la prepararea să. Aceasta brânză cu mucegai nobil albastru este, aşa cum spunea şi Alin, una pe care fie o iubeşti, fie nu! Nu există cale de mijloc. Şi pe bună dreptate. Mie nu mi-a plăcut deloc, chiar m-am străduit să o înghit. Noroc cu vinul care o făcea să alunece uşor, un vin foarte dulce pentru un balans al aromelor. Am rămas mască cu câtă pofta o savurau alţi colegi bloggeri. Aceasta a fost servită alături de un Merlot Terase Danubiene.
Nu pot să las nemenţionată prezenta, rară, a unor personalităţi fără de care seara nu ar fi fost atât de plăcută, interesantă şi plină bună dispoziţie. Aceştia sunt: Laurenţiu Achim (preşedintele Federaţiei Somelierilor din România), Iustin Urucu (enologulul şef de la Vinarte) şi Costel Cainamisir (National Sales Manager Vinarte). Tot aici trebuie amintit, din nou, Alin Sintimbrean, un pasionat al gastronomiei şi un cunoscător în ceea ce insemnă pairingul şi gustul fin al îmbinărilor dintre preparate căruia îi sorbeam cuvintele cu interes.
Abia aştept următoarea degustare de vinuri, pentru că, se pare, va fi lunară. Avem atât de multe sortimente de vinuri în Oltenia încât este păcat să nu le încercăm pentru a le promova mai departe. Dar surpriza serii, cel puţin pentru mine, a fost să revăd un drag prieten din grădiniţă de care eram foarte apropiată. Ca să vezi cât de mică este lumea. 😀
Multumesc pentru imagini:
No Comments