Personale Profesionale

Printre rânduri de ceai

Sunt o devoratoare de cărţi, am spus-o şi o voi repeta la nesfârşit. Ideea mea de zi liberă implica o carte bună, o zi ploioasă şi o cană mare de ciocolată caldă sau ceai. Ni se întâmplă uneori să dorim ca, măcar pentru câteva clipe, să dispărem. Ne-ar fi util să ne facem nevăzuţi, să fim singuri noi cu sufletul şi mintea noastră. Ne dorim ca pentru o clipă să ne eliberăm de stresul cotidian, de locul de muncă sau de şcoală, de responsabilităţi şi probleme. Aşa că închidem ochii, simţim cum sufletul ne părăseşte trupul pentru a călători, pentru a căuta un loc sigur în care să viseze. Apoi, brusc, ne revenim în simţiri, ne trezim că din transă şi nu realizăm ce se întâmplă. Durează câteva minute însă într-un final ne dăm seama că realitatea ne trage înapoi, nu ne permite nici o pauză, nici un moment de respiro.

Pentru mine este simplu să intru în mica mea lume, în locul meu şi doar al meu în care totul nu-i decât zâmbet, flori, iarba verde, cer senin sau briza ce mă poartă pe un nor pufos. Astfel îmi iau o cană de ceai aburindă, îmi aranjez pernă sub cap şi deschid o nouă carte care îmi permite accesul spre lumi nemărginite. Mirosul de carte este inconfundabil şi parcă te ademeneşte să citeşti. Combinaţia celor două miresme, de carte şi de ceai fierbinte, sunt ca un amestec de arome magice care mă poartă spre tărâmuri neumblate sau pe tărâmuri vechi ale lumii d demult. Îmi trec încet degetele peste paginile scrise cu atât de multă trudă şi încep lectura. Şi parcă nu aş mai vrea să se termine şi parcă acţiunea este tot mai captivantă. De asemenea, ador acele căni personalizate cu diferite imagini care spun alte poveşti decât cele pe care le găsesc în cărţi. Mă ajuta să asociez mai bine o carte sau o poveste cu acea cană şi să mi amintesc peste ani poveştile pe care le-am lecturat, cândva, în viaţa mea.

Sorb încet din cană cu ceai ca dintr-o licoare magică ce îmi permite să rămân pe tărâmuri de vis şi continui să citesc. Citesc o pagină, zece, o sută. Acţiune, dramă, lacrimi, hohote de râs, speranţe, mister, întrebări, aşteptări. Câte sentimente ne încearcă, în momentul lecturării unei cărţi? Câte noi informaţii aflăm? Câte vise realizăm doar citind o nouă carte? Învăţăm mai mult, asimilăm mai multă informaţie, căpătăm capacitate de a înţelege, observăm detalii poate insignifiante până atunci dar care, acum, capătă sens, un sens aparte pentru existenţa noastră. Cărţile sunt prietenii mei tăcuţi, mereu ascultători, care, atunci când mă aştept mai puţin, îmi descoperă printre filele lor exact informaţiile de care am nevoie, răspunsuri pe care le aşteptăm de mult sau acţiuni care s-ar aplica în probleme pentru care nu găsisem soluţie cândva. Sunt diferită pentru că îmi place să citesc, pentru că mereu sunt cu nasul într-o carte, pentru că, de fapt, toţi banii mei se duc pe cărţi.
Poate pentru alţi oameni fiecare zi este mai frumoasă şi mai senină odată ce au început, de dimineaţă, cu o cană de cafea îmbietoare şi energizantă, o carte bună şi soarele cald ce mângâie grijuliu chipuri somnoroase. Şi uite că mai descoperim o parte din caracterul personajului principal. Ştii, acum, că prima sa iubire a fost însăşi mama sa. Întotdeauna acolo, gată să alunge monştrii nopţilor, cu pacheţelul gata în fiecare dimineaţa înainte de şcoală şi cu vorba potrivită exact când nu a ştiut pe ce drum să o pornească. Seamănă cu mama ta şi realizezi că mirosul care te izbeşte, cel venit din ceaşcă de cafea sau ceai are ceva din mirosul copilăriei. Fie e ceaiul pe care mama ţi-l pregătea iarnă sau mirosul de cafea venit de pe muzele mamei cant îţi săruta năsucul înainte să pleci la şcoală.
Ia o pauză de la tot ce înseamnă viaţa şi creează-ţi propria lume de basm în care eroul principal eşti tu iar povestea ta este exact aşa cum vrei să fie. Poţi spune că sunt naivă sau visătoare dar fii sigur că nu sunt singura! Visurile ne menţin vii. Fără vise viaţa ar fi precum o pasăre rănită, ce nu se mai poate înalta la cer. Şi visurile rămân vii numai prin lectura şi determinare. Nu poţi crea lumi întregi fără să citeşti. De unde ai putea să îţi procuri imaginaţia necesară pentru a turna o fundaţie cât mai solidă, dacă nu din cărţi? Citeşte! De ce să laşi timpul să treacă pe lângă tine fără să faci nimic constructiv? Ia-ţi o cană mare de ceai şi spune-mi ce te-a atras la ultima carte citită? Dar cum arata cana pe care o asociezi acelei povesti?

Articolul acesta este scris în compania unei căni de ceai şi a unei cărţi care mă aşteaptă să o descopăr pentru cea de-a zecea probă a competiţiei SuperBlog 2015, lansată de către MagazinuldeCani.


Partajează asta:

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Aniela Deby
    28 October 2015 at 20:00

    Cred că ai ales bine cana. Dacă îţi place literatura şi ceaiul, mai intri şi tu în ecuaţie, asta înseamnă legătură de trai! Ştii tu ce vreau eu să zic..

  • Reply
    Ianolia Marina
    28 October 2015 at 20:01

    Mi s-a parut cea mai potrivita, desi am si eu cateva modele pe care le-as personaliza :D. Oricum o carte buna nu merge fara o cana de ceva 😀 <3

Leave a Reply