Casă de piatră!

Cu siguranţă fiecare dintre noi, în special fetele, au visat la ziua nunţii lor, cel puţin o dată. Există şi fete care, toată viaţa au ştiut, cum vor să îşi organizeze nunta, pregătind demersurile şi listele încă din copilărie şi până la maturitate pentru că cea mai frumoasă zi din viaţa unui om îndrăgostit trebuie să fie perfectă, până la cele mai mici detalii care fac diferenţa.
Nici eu nu am făcut abstracţie de acest vis dar, deşi sunt tipicara, nu am început să adun informaţii din reviste, ziare şi alte materiale care să îmi fie de folos când îmi va sosi vremea să mă mărit. O astfel de cutie însă, a strâns draga mea prietenă Alina, fiind sigură de faptul că niciodată nu poţi pune toate detaliile cap la cap şi tot strânge materiale de când a terminat şcoala generală, atunci când am cunoscut-o, şi până acum doi ani când l-a cunoscut pe Daniel. Sunt adorabili împreună şi îţi e mai mare dragul să îi vezi la braţ cum merg prin oraş, mai ales că acum o văd mai rar. L-a cunoscut pe Daniel la un training de pregătire în Bucureşti, pe care firma ei îl organiza, şi a fost dragoste la prima vedere. S-au mutat împreună în câteva luni şi sunt nedespărţiţi de atunci, cuplul perfect.

I-am promis Alinei, anul trecut pe vremea aceasta când m-a sunat de la Paris, unde fusese împreună cu Daniel, că o voi ajuta cu pregătirile de nuntă, mai ales că am fost prima sunată imediat ce a spus marele “Da!”. Bine-nţeles că la începutul acestui an am primit confirmarea de la restaurantul Good Old Times, din cadrul hotelului Golden Tulip Times, cu privire la data de 26 iunie când va avea loc minunatul eveniment. Alina a ţinut morţiş să poată face nunta la acest restaurant, mai ales fiind parte dintr-un hotel, unde eu, câţiva alţi prieteni apropiaţi şi membrii ai familiei urma să fim cazaţi.

Iubitoare de mare, a dorit ca tema nunţii sale să fie albastrul marin, găsind o minunată rochie de mireasă cu influenţe albastre, mirele purtând un costum albastru închis cu cravată, butoni şi batista bleo. Am tot făcut vizite la Bucureşti pentru a o ajuta, prietenul la nevoie se cunoaşte spune o vorbă din popor, dar ne-am bucurat şi de disponibilitatea managerului hotelului cât şi de bucătarul şef care ne-au pus la dispoziţie toate preparatele pentru degustare. Am convenit, în cele din urmă, ca mediul de nuntă să fie Meniul Maldive. Desigur, iubitoare de roz, Alina a pus la punct şi detaliile unui candy bar cu dulciuri. Fiind blogger, am putut găsi o cabină foto de închiriat, dupa ce văzusem câteva modele pe la diverse evenimente, acesta fiind un vis comun al ambilor însuraţei care făceau poze în fiecare cabina foto pe care o găseau în excursiile lor. Mereu găseau una. 

Au repetat valsul de început timp de două luni, în pauzele de masă de la job, dorind ca totul să iasă perfect. Alină a hotărât faptul că vrea un DJ la nuntă care să pună muzica pe gusturile tuturor invitaţilor, ştiind că va avea şi rude care vor veni din provincie şi ştiind cum vuieşte gura târgului prin sate. Îşi iubea prea mult părinţii şi bunicii pentru a nu-i face de ruşine. Îmi amintesc, în copilărie, faptul că bunica o certa mereu când venea plângând acasă după ce le auzea bârfind pe băbuţele din sat. “La ce asculţi Alişoara de ele? Sunt nişte ţaţe! Nu mai plânge şi vino la bunica!” A fost mereu o fată sensibilă, amândouă eram şi ne ajutam una pe alta să ieşim din belele sau să nu ne abatem de la drum, fiind sigure că vom ajunge oameni mari, cândva, de care părinţii să fie mândri.



Ca să fie în temă până la capăt, am ales invitaţii de nuntă albe cu reflexii albastre, simple dar rafinate şi mărturii de nuntă sub formă de punguţe din catifea cu scoici micuţe de mare, astfel încât să aducă un plus de noutate şi personalizare nunţii. Am avut grijă să angajez un saxofonist din Bucureşti, pentru că ştiu cât de mari iubitori de jazz sunt Alina şi Daniel şi abia aştept să le dezvălui, la momentul potrivit, cadoul de nuntă. Desigur, bucătarul şef mi-a spus, în taină, faptul că se va organiza un moment al ospătarilor, ceea ce m-a bucurat enorm. După ce am ales şi darurile pentru naşi, am primit, prin curier, rochia mea de domnişoară de onoare, alături de pantofi si accesorii. Ştiusem că uitasem să discutăm acest aspect şi nu îmi venea să cred cât de frumoasă era culoarea rochiei şi cât de atentă fusese draga mea prietenă, în ciuda tuturor detaliilor pe care le avea pe cap. Am reuşit să găsim, cu puţin timp înainte de marele eveniment, o florărie care a înţeles nevoile miresei şi au schiţat buchetele perfecte pentru ea, naşă şi domnişoarele de onoare, cât şi lumânările de nuntă propuse de naşă.

Mai este foarte puţin până la marele eveniment şi abia aştept să văd toată munca depusă, pusă cap la cap şi creând cea mai frumoasă zi din viaţa a doi oameni minunaţi pe care viaţa i-a adus împreună şi care se vor căsători înconjuraţi de cei mai apropiaţi şi dragi prieteni, alături de familie, colegi şi cunoştinţe! Casă de piatră, oameni minunaţi!



2 thoughts on “Casă de piatră!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest