Importanţa unui trandafir

Întotdeauna am iubit florile. Deşi sunt mulţi aceia care consideră că nu este rentabil să cumperi flori. “De ce să dăruieşti o floare? Oricum se va ofili şi în urma să nu va rămâne nimic.” Dar de ce să nu dăruieşti o floare, când floarea simbolizează renaşterea? De ce să nu împarţi cu o altă persoană bucuria renaşterii din fiecare primăvara?

Dăruieşti o floare şi spui că în urma să nu rămâne nimic? Cum poate să nu rămână nimic? Rămâne amintirea acelei zile de iarna rece, când în acel parc îngheţat ai văzut-o pe ea. Atât de timidă, cu ochii plânşi în serile când nimeni nu o vedea, nimeni nu o auzea… pentru că avea grijă să-şi înghită fiecare suspin, deşi dorea să îşi strige durerea lumii. Spera să poată elibera fiecare dezamăgire pe care sufletul său o înmagazinase în suflet, de tânăr şi necopt, dar nu putea. Îi era teamă că, de dincolo de peretele subţire al casei, îşi va trezi părinţii care, îngrijoraţi, vor veni să întrebe. Şi întrebările curg ca o grindina dureroasă. Loveşte din nou şi din nou creând cratere noi şi adâncindu-le pe cele vechi care nu se por vindeca în voia firii. Cum să întrebe? Cu ce drept? De ce să aibă aceleaşi curiozităţi la care ea nu mai vrea să răspundă pentru că este prea greu?

Iubea trandafirii. Iubea trandafirii roşii, în special. Îi iubea pentru că reprezentau fidel viaţa sa. Ştia că trandafirii sunt precum viaţa: o tulpină lungă plină de spini reprezintă lupta pe care omul o duce o viaţă. Urcând pe culmea fericirii, omul, din când în când se loveşte de câte un spin şi cade. Dar se ambiţionează şi urcă din nou, mai sus, dorind să găsească fericirea. Apoi se loveşte din nou şi totul se repetă. Însă, la un moment dat, spinii nu se mai zăresc şi calea este liberă. Mai ţii minte, îţi spunea, de fiecare dată, să ai grijă de ea, aşa cum aveai grijă de primul dintre multele buchete de trandafiri pe care i le-ai oferit cu ocazia majoratului, zilei femeii sau când greşeai. Preferă să nu îi oferi nimic atunci când greşeai, pentru că ştia că încerci să îi cumperi iertarea astfel şi nimic nu avea să mai fie la fel. Oricum, i-ai oferit doar şase buchete în cei trei ani şi jumătate în care i-ai distrus sufletul, patru buchete după greşeli de neiertat, pe care ea le-a trecut cu vederea.


 


Azi nu mai eşti tu să îi oferi buchete de trandafiri, flori care începuseră să poarte însemnele greşelilor, dar ea păstrează iubirea pentru trandafir, asemuindu-l, încă, cu propria viaţă. Buchete de flori dăruieşte, rar primeşte în ultimul timp, cine să-i mai dăruiască din moment ce tu i-ai răpit o bucată din inimă? Dar e fericită acum, liniştită şi se bucura, ca un copil, atunci când poate oferi câte un mic semn de iubire celor de lângă ea. Ultima dată a luat un buchet de trandafiri pentru bunica sa, de 8 martie şi un coş cu flori pentru mama sa, la venirea în ţară. Ţin minte că eram în acelaşi magazin cu ea când a intrat să ia ceva dulce şi surorii sale. O priveam, parcă, de undeva de sus şi îmi era dragă naivitatea să şi eram mândră de faptul că era la fel de iubitoare şi după tine…
 
– Ce flori frumoase ai tu acolo! Dumnezeule ce buchet frumos. De la cine l-ai primit?
– Nu este pentru mine. L-am luat pentru bunica mea. Are grijă de mine de când mă ştiu şi mă ajuta să am grijă de sora mea cât sunt părinţii plecaţi.
– Păi cum, tu nu ai primit niciun buchet? Data trecută aveai un coş pentru mama, acum un buchet pentru bunica?
– Mie nu are cine să-mi ofere flori…
– Puiule, la cum te văd eu pe tine, ai merita toate florile din lume pentru ceea ce faci pentru cei de lângă tine. Aşa o fi lumea, nu mai da flori…
– Poate dau, dar nu îmi sunt destinate mie. Mi-o veni şi mie vremea.
– Va veni şi rândul tău, copile. Trebuie să ţi se schimbe şi ţie norocul…
– Poate…


Căutaţi neîncetat dragostea, fericirea. Căutaţi acel om sau oameni care vă completează, cu care să împărţiţi totul pe jumătate. Căutaţi acele suflete asemănătoare care vă înţeleg şi sunt capabile să vă vindece inima. Nu vă complaceţi în nefericire lângă o inimă care nu vă era destinată. Nu îngrădiţi libertatea a doi oameni care nu erau sortiţi să fie împreună. Nu vă refuzaţi dreptul de a fi cu adevărat fericiţi!
Iubiţi florile, reprezintă întotdeauna începutul. Asemenea ghiocelului plăpând şi gingaş care crestează zăpadă, în fiecare primăvară în căutarea soarelui binecuvântat. Asemenea crizantemelor rezistente la ploile şi furtunile toamnei. Asemenea trandafirului care, deşi plin de spini, ne ajută să găsim frumuseţea petalelor sale. Asemenea florilor, oamenii reprezintă începuturi în viaţa fiecăruia dintre noi. Începutul unei vieţi, începutul unei prietenii, începutul unei frumoase poveşti de dragoste. Nimeni nu este destinat să fie solitar.
P.S. Azi am revazut-o pe doamna care mi-a spus candva ca voi primi si eu surprize de-a lungul vietii, de la persoanele potrivite. I-am spus ca am primit crini in vara, de ziua mea. S-a bucurat si mi-a spus ca inseamna ca sunt langa oamenii potriviti. M-a intrebat cand am dat ultima floare. Trandafiri si crizanteme pentru colega mea de facultate acum o saptamana. Nici nu se astepta la un alt raspuns. Mi-a spus ca sunt binecuvantata si, desi nici numele nu mi-l stie si nici prea multe despre mine, mi-a spus ca eman bucurie si ii fac ziua mai buna. Am zambit. Sunt un om fericit, inconjurat de oameni minunati!


Articol scris, cu drag, pentru proba cu numărul 18 a competiţiei Superblog. Mulţumesc, BucheteTrandafiri.ro, pentru că mi-aţi dat imboldul perfect pentru a istorisi o nouă poveste frumoasă şi bine aţi venit în familia SuperBlog!

2 thoughts on “Importanţa unui trandafir

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest