Întotdeauna am simţit că nu fac parte din niciun cerc. Am simţit că nu mă pot încadra niciunde. Nu sunt nici într-un fel, nici în altul. Nu sunt nici măcar puţin din toate. Sunt puţin din puţine şi întrega din nimic. Pentru unii sunt ciudată. Alţii mă consideră specială. Alţii mă citesc. Unii mă acuză că mă închid prea des în mine. Sunt câţiva care au vrut să mă cunoască şi acum suntem cei mai buni prieteni. Cei mai mulţi însă trec nepăsători pe lângă mine, pe stradă, ca şi cum nu aş exista. Nu ies cu nimic în evidenţă şi nu m-ai putea scoate la lumina prin nicio calitate vizibilă ochiului uman, dintr-o masă de sute de oameni. Pentru că sunt o fire ştearsă, menită să asculte. Acesta este cel mai puternic şi sincer motiv.
Nu îmi place. Niciodată nu îmi place, dar azi chiar am exagerat dimineaţa aceasta. Am ochii umflaţi, roşii, noi coşuri cu care m-am procopsit în numai o noapte şi o grămadă de alte imperfecţiuni care îmi zâmbesc compătimitor său batjocoritor, ca şi cum nu ştiu dacă să râdă sau să le fie milă. Mai ales după baie păţesc asta, fata mea e din ce în ce mai roşie, umflată şi plină de imperfecţiuni. Bine că vorbesc la telefon toată ziua şi nu sunt nevoită să mă arăt omenirii. Bine, îmi pare rău pentru colegii care dau nas în nas cu mine pe coridor.
Azi mă simt mai îmbătrânită cu o zi decât ieri. Mâine, voi fi mai bătrână decât azi. Aşa este legea firii şi nimeni nu poate păcăli timpul. Nici cel mai dibace pungaş nu poate fura clipe şi nici cel mai vrednic om nu poate primi anii cadou. Dacă am putea să prindem timpul într-un borcan şi să eliberăm din când în când câte puţine ore, probabil nici atunci nu am avea posibilitatea să facem tot ce am vrea. Viaţa este de aşa natură încât nu ne permite să zăbovim niciodată. Şi aş vrea să zăbovesc mult şi timpul să treacă fără să simt. Apoi aş vrea să-şi amintească faptul că m-a lăsat în urmă şi să se întoarcă după mine.
Nu cred că există om mai frumos în lume decât acela care nu a încetat să viseze. Om mai frumos decât acela care încă îşi mai păstrează vii gingăşia şi naivitatea copilăriei. Cum ar putea fi urât un om care visează cu ochii deschişi, mânat în lumi îndepărtate sau de filele unei cărţi cu parfum de călătorie în timp? Dar oricât ne-am dori să rămânem tineri şi frumoşi şi oricât de mult am visa, timpul îşi spune cuvântul şi de la vârsta de 25 de ani, deja începi să vezi urmele pe care acesta le lasă asupra tenului. Am 22 de ani şi un ten problematic de când mă ştiu.
Nu ştiu ce s-a întâmplat sau de ce am această “bafta fantastică”, dar ştiu că se întâmpla şi nu sunt încântată deloc! Peste tot auzim despre românce, mândrie românească în adevăratul sens al cuvântului. Puţini oameni ştiu, însă, cât de greu este să găseşti un raport calitate – preţ perfect pentru a te menţine frumoasă, revigorata, fresh, întreaga zi. Încă nu am riduri, poate încep să se formeze cele de expresie dar mă bucur dacă acelea sunt rezultatul unor zâmbete venite din toată inima. Acneea, punctele negre, excesul de sebum şi negeii pe care îi aveam în copilărie, şi-au pus amprenta crunt pe chipul meu şi nu ajung, niciodată, să am un ten perfect curat. Este obositor să dai bani pe anumite produse şi să nu te alegi cu nimic în afară de frustrările, evidente, care vin.
De curând, deşi ar fi trebuit să aflu mai de multicel, am citit despre Gerovital H3 Derma+, prima linie de produse dermatocosmetice de la Farmec. În această gama mi-a atras atenţia crema antiacneică ce pare a fi ultima mea speranţă pentru un ten frumos, catifelat şi o piele frumoasă de care să mă îndrăgostesc ori de câte ori mă privesc în oglindă. Învăţ să mă accept aşa cum sunt şi lucrez acolo unde nu sunt încântată, aşa cum pot. Nu exagerez şi nu apelez la practici despre care nu ştiu, concret, cum acţionează. Fac ce face orice femeie normală, cu un buget mic dar care se iubeşte şi se răsfaţă. Mama mea, apoi şi eu, am început cu lăptişor din castraveţi, pe care încă îl folosim şi pe care mi-a plăcut întotdeauna să îl simt fân pe piele. Pentru coşuri, însă, e nevoie de ceva mai puternic, aşa că apelez la Farmec pentru remedierea problemei şi împăcarea mea cu tenul meu.
Doamnelor, domnişoarelor, în următoarea perioadă se poartă naturaleţea, frumuseţea simplă şi misterioasă care naşte întrebări în rândul celor cărora le ieşim în cale. Vine sezonul friguros şi vrem să avem alături oameni care ne iubesc aşa cum suntem. De fapt, nicio femeie nu ar trebui să aibă grijă de ea, frumuseţea exterioară şi interioară. Niciodată nu ştii când destinul alege să ţi-l scoată în cale pe ales şi tu nu eşti pregătită. Zâmbiţi, aveţi grijă de voi şi iubiţi-vă, aşa cum sunteţi, unice şi remarcabile!
Acest articol este scris, special, pentru proba cu numarul 19 din competitia SuperBlog, propusa de Farmec. Multumesc pentru sansa de a crea o noua poveste frumoasa!
2 Comments
Marina Mara
20 November 2015 at 18:57Interesant, nu am incercat gama Derma+, chiar m-ai facut curioasa si pe viitor cred ca o sa incerc cateva produse.
Ianolia Marina
20 November 2015 at 18:59Eu am tot incercat si chiar vreau sa scap de pete si cosuri 🙁 Deja sunt mult prea inestetice 😐