Music Saves My Soul

Am mai spus că sunt o melomana înrăită? Dar că am fost, la un moment dat, MC la un radio online unde am reuşit să adun câteva zeci de oameni într-o dimineaţă de la ora unu până la ora patru dimineaţa? Am o poveste atât de amuzantă despre cum am ajuns să ofer oamenilor melodii care îmi sunt şi mie dragi, încât este prea bună ca să o păstrez doar pentru mine.
 
Ascultăm acel radio de ceva timp. Dădusem de el printr-un mass trimis pe Messenger, bunicul Facebookului de acum şi nepotul HI5ului. M-am împrieteni, repede, cu cei care erau pasionaţi de aceeaşi muzica. Aveam pasiuni comune şi ne amuzăm din orice nimic. Încă mai vorbesc cu unii dintre ei, cu cei de care eram cea mai apropiată şi cei care mi-au fost alături de foarte multe ori. Mi-ar plăcea să îi văd, într-o zi. Am dat o probă de o jumătate de oră, după o discuţie pe Skype, pentru că atunci mi-am făcut contul în acest program şi, după acele treizeci de minute, oamenii încă voiau să audă muzică bună şi să discute cu mine, pentru că vorbeam cu cei care ne ascultau din toată ţara, în timp real. Atunci am aflat ce înseamnă multi-messul. 
 
După acea probă, reacţia colegilor a fost următoarea: “Vestea bună este că ai voce de cartof. Vestea proastă este că eşti colega noastră de azi înainte.” Emoţionată şi cât se poate de sigură că o dau în bară pentru că aveam căşti şi microfon foarte proaste, pe care le-am tot schimbat de-a lungul anilor şi degeaba, am înţeles exact pe dos. Îmi luam deja la reve

 

dere de la ei promiţând să îi ascult în continuare. Şi aşa am încheiat discuţia. Mă pregăteam să ies din program când sunt sunata de grup care încerca să îmi explice ce şi cum. Am izbucnit toţi în râsete şi a fost o perioadă frumoasă de aproape un an în 2010 când am învăţat să fiu mai deschisă spre nou, să am încredere în oamenii care merită şi am învăţat ca prieteni sunt şi cei pe care nu i-ai văzut niciodată dar care sunt lângă tine cu sufletul, mai ceva ca prietenii vechi.

 

Nu am avut cea mai performanta tehnologie, niciodată şi chiar mă întreb cum ar fi fost emisiunile cu ajutorul unor căşti bluetooth, măcar pentru o mică demonstraţie de câteva emisiuni. Sigur sunetul ar fi fost mai bun şi, cine ştie, poate într-o zi căpătăm curajul necesar de a urma o carieră în radio sau televiziune, mai ales datorită faptului că iubesc să lucrez cu oameni şi să aduc zâmbete pe chipurile lor. 
 
Ceea ce am realizat, după ceva ani şi informaţii pertinente şi bine documentate, este faptul că degeaba o boxă sau căştile ori alt echipament audio sunt puternice, au mulţi wat în spate, dacă nu au o calitate crescută a sunetului. Dar, toţi am început de jos şi pasiunile care se sting crează doar oamenii umbră de mai târziu, oameni morţi în corpuri vii care se târăsc prin viaţă fără să fi îndeplinit vreun vis. Poate doar vreiun mediu unde să evadezi de gura celor care ştiu doar să critice. Eu asta fac azi. Îmi pun căştile pe urechi şi nu mai aud decât muzica, cea care m-a menţinut vie de când mă ştiu luptând cu problemele vieţii, cu greutăţile pe care le are orice adult şi cu acele critici pe care le aud, de când mă ştiu, de la cei care ştiu doar să scuipe ocara precum un birjar spre calul de povară.
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest