Unde e Crăciunul? Unde a dispărut Crăciunul, cu tot cu bucuria de pe chipurile oamenilor, bunul simţ şi magia care plana asupra acestor zile care ne pregăteau pentru sărbătoarea cea mai iubita şi aşteptată de către romani. Nimeni nu se mai bucura, puţini sunt cei care încă se mai gândesc la cei de lângă ei şi foarte rar, dar foarte rar, vezi oameni să întindă o mână de ajutor celor care nu au.
Am lucrat în aceste zile, nici nu am simţit bucurie în jurul meu şi dacă nu rosteam “Sărbători fericite!” cu atât de mult entuziasm, aveai impresia că este o altă zi de primăvară. Brazi vezi la fiecare colţ de stradă şi oameni care îşi prezintă oferta ca şi cum ai fi cel mai norocos om de pe Pământ, de parcă ai primi cel mai binecuvântat cadou să ai posibilitatea să dai 200 de lei pe un molid care se chinuie să crească timp se zeci de ani pentru că alţii să vină, să-i taie în batjocură şi să-i arunce pe asfaltul rece al unui oraş tot mai trist.
Nici copiii nu se mai bucura aşa cum o făceau în alţi ani. Părinţii nu se mai interesează cât de ieftine sunt jucăriile preferate ale celor mici, pentru a le face o mică bucurie, compensare a faptului că nu le spun o vorbă bună tot anul sau că sunt părinţi de trei ore pe seară şi o zi pe săptămână. Şi nu, nu am eu o problemă pentru că am crescut şi nu mai ştiu să mă bucur de sărbători. Sunt mai copil că niciodată în această perioadă dar oamenii, aceia avari, îmi distrug bucuria copilăriei, îmi fură frumuseţea sărbătorii şi o aruncă în cloaca lor în care se înghesuie pentru o bucată de porc şi un vârf de brad.
Oameni agitaţi, plase plină de mâncare pe care, oricum, o aruncă în ultima jumătate a acestei săptămâni. Bunica, săraca, femeie simplă măritată de la o vârstă fragedă, se trezeşte de o săptămână la 4 dimineaţă să trebăluiască prin casă. O înţeles, are nepoţi şi copii care depind de ea, aşa a fost învăţată şi nu ştie cum să întâmpine sărbătorile altfel. Dar cine ar vrea să o mai pună să facă pregătiri când dai un ban, ai un fursec, un cozonac, o friptură şi gata masă. Nu mai vin rudele în vizită, nici prietenii nu mai sunt în ţară, fiind obligaţi să plece pentru a pune o mânuţă de bani la loc sigur pentru o casă, ghiciţi unde…tot în ţară. Şi c rost are să faci zeci de feluri de mâncare când doamnele numără fiecare calorie, bărbaţii vor să ciocnească un pahar de tărie şi să uite că se întorc la muncă după trei zile, studenţii zic “Mulţumesc” pentru vacanţă de dinainte de sesiunea de iarnă şi restul, noi restul, butonam telefoane, tablete şi altele sperând că, măcar pe internet, să găsim spiritul pierdut al unei sărbători care şi-a pierdut însemnătatea.
Seara trecută, Cristi Mitroi, a pierdut lupta cu viaţa. Într-un spital din Marea Britanie, familia şi prietenii sau colegii din ţară au aflat că el este numărul #63 pe care tabloidele îl scrijeleau fără inimă pe o pagină de hârtie iau televiziunile l-au scuipat, batjocoritor, ca şi cum #Colectiv a fost doar o ştire banală de o zi pe care şi-au luat banii şi au mers mai departe. Azi e doar un alt Crăciun trist, mult mai trist pentru multe familii, pentru multe suflete. Dar vin sărbătorile, să ne surprindem ficatul cu o hepatită, inima cu nepăsare şi stomacul cu o indigestie. Dar staţi, asta facem an de an şi tot nu ne învăţăm minte!
Crăciun fericit şi tot binele din lume!
No Comments