E nevoie de răcoare, dar nu ceva banal, nu ceva trecător. Avem nevoie de o mare de răcoare! Avem nevoie de un nou concept, Marea racoreala. Nu ştiu despre voi, dar după două luni la foc automat, după alte luni cu job şi lucru la licenţa, am reuşit să duc, la bun sfârşit, tot ceea ce ţinea de facultate şi să pot spune, în sfârşit, că sunt în vacanţă.
Există perioade în viaţa oamenilor în care se face diferenţa între un curs pe care îl poate lua viaţa şi un altul. Ai o multitudine de visuri, planuri şi alergi, continuu, pentru a-ţi îndeplini obiectivele. Ai scăpat de examene, facultatea este gata, eşti nostalgic dar în toată oboseala psihică şi fizică există acea conştientizare a faptului că e gata. Ai ajuns în acel punct în care trebuie să te bucuri de vacanţă, să te plimbi, să ieşi cu prietenii, să te distrezi.
Dar nu este aşa. Urmează alergarea după acte, planurile pentru master, munca pentru a învăţa materia necesară examenelor de admitere, crearea de cv-uri, scrisori de intenţie, rezervări de bilete şi pensiuni, dacă eşti studentul care vrea să vadă cum merge şcoală şi în alt oraş. Şi o iei de la început. Nu apuci să te bucuri de vacanţă, nu îţi încarci bateriile şi nu stai locului. O iei, pur şi simplu de la capăt şi alergi să le faci pe toate, căldura te moleşeşte mai rău şi ajungi, la sfârşitul verii, să nu te fi bucurat de vacanţă, să intri pe porţile facultăţii şi mai obosit şi productivitatea ta să fie 0. Şi cu ce te-ai ales?
Eu vreau, măcar două weekenduri, să mă bucur de faptul că sunt absolventa, că am ajuns în punctul în care am învăţat destule cât să le dau o minimă pauză neuronilor mei, cât să nu ia foc şi să fie gata să o ia de la capăt. Pentru că asta ne defineşte ca oameni, faptul că nu ne optim din învăţat, din asimilat, din dorinţa de a ne însuşi noţiuni pentru a ne simplifica viaţa nouă şi celor dragi nouă.
În grădina din spatele blocului, pe peticul de umbră de sub nuc, îmi voi scoate prietenii la aer curat. Dacă urmează să plec din oraş la master, şi sper să reuşesc, va fi şi o petrecere la care să depănăm amintiri. Alcoolul nu va fi necesar pentru că avem nevoie de toate luciditatea pentru a ne aminti cele mai frumoase momente. Vom juca jocuri, voi pune la gheaţă zeci de litri de ceai Exotic Ice si multa apa ca sa ne racorim si sa avem energia necesara pentru a ne bucura unii de compania celorlalti.
E incredibil de greu sa realizam cat am crescut, cum unii dintre noi au deja familii, cum altii sunt plecati din tara pentru un trai mai bun. Vad in fetele prietenilor mei copiii pe care i-am vazut crescand sau oamenii care mi-au zambit cand aveam cea mai mare nevoie. Vad in ei adevarata reusita a generatiei pe care toti o blameaza si sunt mandra ca fac parte din ea. E timpul sa ne reamintim cine suntem si sa scoatem copii din noi la veala, macar pentru cateva zile, timp in care ne vom linisti, ne vom odihni, relaxa si bucura de vara asa cum o faceam inainte sa crestem mari.
Like this:
Like Loading...
Related
Întotdeauna am simţit că nu fac parte din niciun cerc. Am simţit că nu mă pot încadra niciunde. Nu sunt nici într-un fel, nici
în altul. Nu sunt nici măcar puţin din toate. Sunt puţin din puţine şi întreagă din nimic. Pentru unii sunt ciudată. Alţii mă consideră specială. Alţii mă citesc. Unii mă acuză că mă închid prea des în mine. Sunt câţiva care au vrut să mă cunoască şi acum suntem cei mai buni prieteni. Cei mai mulţi însă trec nepăsători pe lângă mine, pe stradă, ca şi cum nu aş exista. Nu ies cu nimic în evidenţă şi nu m-ai putea scoate la lumina prin nicio calitate vizibilă ochiului uman, dintr-o masă de sute de oameni. Pentru că sunt o fire ştearsă, menită să asculte. Acesta este cel mai puternic şi sincer motiv.
No Comments