Casa veche transformată în Acasă

E întuneric şi foarte frig. Simt cum aerul închis planează deasupra-mi, sugrumându-mă. Praf peste tot, mucegai şi mizerie. E un aer greu nepermiţându-mi să respir, să simt, să deschid ochii larg. Un miros statut îmi inundă nările şi ochii mei, deşi deschişi, parcă refuză să vadă. Totul e vechi şi mizerabil şi frigul îmi îngheaţă toate simţurile. Oare cum m-am ales eu cu o casă atât de frumoasă, dar atât de neîngrijită de oamenii care au locuit aici?
Mă gândisem, adesea, la cum aş vrea să arate casa mea când voi fi sigură că îmi permit să investesc într-una. Dar s-a întâmplat ca să apară, de nicăieri, o moştenire de familie a unei case vechi, nelocuite de o perioadă lungă de timp. Mă întreb de ce ai lăsa o casă atât de frumoasă, atât de bine conservată, să se piardă? Nici de vândut nu s-a ocupat nimeni pentru că nu se înţeleseseră, se pare, asupra datelor şi casa are nevoie de renovări masive.
E o casă veche, clasică, dar foarte stabil construită şi e chiar în mijlocul oraşului. E fix acel tip de casă veche, cu pereţi rezistenţi, sobe de teracotă, geamuri din lemn, neizolată termic şi neîngrijită, complet lăsată în voia destinului. Şi pentru că am mare noroc de meşteri pricepuţi în familie, trebuie să pun pe foaie tot necesarul de îmbunătăţiri pentru această casă de care m-am îndrăgostit.
În primul rând, iau în calcul acele facturi, imense, la utilităţi care mi-ar săpa mult prea mult buzunarul ca să îmi permit să trăiesc măcar jumătate de an aici. E mult prea costisitor şi mult prea nerentabil pentru ceea ce caut eu. Aşadar, în primă instanţă aveam mare nevoie de un certificat energetic, în special când obligativitatea sa este legiferată, clar, începând din 2013. Mă interesa, extrem de mult, acest aspect pentru că urma să fac o investiţie, destul de generoasă, în viitorul meu şi nu îmi permiteam să las nimic la voia întâmplării. Cunoşteam şi legile. Mă interesasem înainte să accept să dezvolt această casă pentru mine şi nu să o vând.
Importanţa deţinerii controlului în ceea ce priveşte confortul şi efortul financiar cât mai mic, sunt primii paşi de care ţin cont în renovarea casei. Am nevoie de un consum redus de energie şi eficienţă energetică. Ştiu despre importanţa pe care o are termoviziunea pentru detectarea zonelor în care se pierde căldura, de zonele în care poate apărea mucegaiul nedorit sau igrasia dezgustătoare. În casa în care am locuit, cam toată viaţa mea de până acum, ne luptaserăm mulţi ani cu mucegaiul şi igrasia şi găsiserăm, într-un final soluţia favorabilă. Anveloparea clădirii exterioare cu izolaţie de 20 de cm şi pereţii interiori cu plăci de rigips pentru mai multă siguranţă. Ceea ce urmează să fac şi în această nouă casă.
Apoi, tot în ceea ce priveşte dorinţa de a reduce consumul de energie vom anvelopa şi tavanul cu un tavan vals perfect pentru fiecare cameră. Abia aştept să văd cum prind contur aceste detalii. Apoi, neapărat, voi schimba geamurile casei cu geamuri de termopan de o grosime mai mare şi foarte bine montate pentru a nu exista pierderi de căldură. Desigur, ulterior vom scoate toate acele sobe din teracota şi vom instala calorifere conectate la o centrală termică, în special pentru faptul că am văzut că există posibilitatea montării unei astfel de instalaţii în zonă, nefiind singura care s-a gândit la aceasta.
Despre parchet, în toate camerele, gresie şi faianţă în baie, bucătărie şi hol nici nu se mai pune problema pentru că nu ne putem lipsi, de nicio culoare, de ele. Şi ştiu că se va amortiza toată această investiţie în mult mai puţin timp decât mi-ar lua să plătesc toate acele facturi usturător de mari. Şi confortul va fi altul, sporit şi e normal să îmi doresc să mă simt perfect în locul în care îmi voi petrece mare parte din timp.
Mă îndrept către fereastra larg deschisă. Trag în piept aerul de toamnă şi îmi face bine. Doamna de peste drum este în grădină. Strânge frunzele moarte pe care le pune, cu grijă, într-un sac purpuriu. Pare mai bătrână şi fără vlagă pe zi ce trece dar mulţumită de viaţă sa. Şi soarele îşi ia la revedere. Este seară şi cerul este plin de stele acum. Este o seară senină, de toamnă. Geamul este tot deschis şi ştiu că trebuie să las cursul evenimentelor să ajungă la linia de final pentru a mă putea bucura de o nouă etapa a vieţii mele.

Cred că toţi ne dorim, până la urmă, să avem locul nostru în care să ne întoarcem seara de seară. Să deschidem uşa larg şi să ne umplem de bine şi senin, de mirosul plăcut al casei pline de noi şi de cei dragi noua şi în care să ne putem vindeca de tot ceea ce trăim zilnic sau să învăţăm din tot ceea ce vine. Şi voi avea, curând, un astfel de loc doar pentru mine!

Acest articol răspunde provocării probei a noua din cadrul competitiei SuperBlog.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest