Se spune despre o femeie că ar trebui să fie în permanenţă aranjată, nu ştie niciodată când se poate întâlni cu sufletul său pereche. Cumva mă sperie această sintagmă pentru că îmi dau seama că trăiesc într-o lume dominată de modă şi în permanentă schimbare. În acelaşi timp, însă, îmi dau seama că modul în care te prezinţi celor pe lângă care treci sau celor cu care te întâlneşti defineşte respectul faţă de tine, în primul rând şi respectul faţă de ceilalţi. În fond, eleganţa şi bunul simţ nu prezintă reguli general valabile pentru fiecare om în parte. Acestea pot fi adaptate în funcţie de gusturi şi modul în care ne simţim în pielea noastră.
De exemplu, eu nu am fost, niciodată, o persoană elegantă. Faptul că moda este dedicată, cel mai des, persoanelor cu o siluetă de model m-a ţinut departe de acest stil vestimentar. Greşit gând, ştiu. Dar mereu asociam eleganţa cu frumuseţea şi un corp bine proporţionat. De fapt, nu mi se părea că găsesc rochii care să îmi scoată în evidenţă părţile frumoase ale corpului. Nu găseam rochii elegante pentru mine, în general. De aici au pornit frustrări şi refuzul de a fi în ton cu ceilalţi, cu moda. Un fel de rebeliune dată de faptul că eu nu pot fi ca ceilalţi.
Inevitabil a venit sezonul nunţilor. Nu mă refer la nunţile rămase datorii de la părinţi şi la care refuzi să participi pentru că nu cunoşti pe nimeni şi ţi se pare că eşti fix ca un stâlp în mijlocul unei intersecţii. Mă refer la nunţile prietenilor, celor de vârsta ta. Pentru că ajungi la o vârstă când prietenii tăi încep să se căsătorească, să întemeieze familii şi să aibă copii. Atunci începi să îţi pui întrebări despre tine, încotro te îndrepţi, ce faci cu viaţa ta, eşti fericită sau nu. Dar cea mai crâncenă lupta din tine se dă după momentul în care accepţi invitaţia la o nuntă. În ce mă îmbrac? Ce pantofi voi purta?
Ei bine, aşa am ajuns eu în pragul vârstei de 22 de ani, cu două rochii de seară în dulap să mă întreb cum mă voi prezenta la nunta unei prietene dragi. Îmi era groază să merg în magazine pentru că nu ştiu dacă vă daţi seama dar în magazinele în care intraţi, dacă aveţi mici defecte cum ar fi kg în plus, înălţime mică sau mare, şolduri late, etc vânzătoarele simt nevoia să vă dea cu flit. “Nu avem mărimea dumneavoastră!” deşi doar presupune pentru că tu nu i-ai spus ce mărime porţi. Apoi vin privirile scârbite, nasul pe sus sau, mai rău, privirile compătimitoare. Cel puţin eu mă lovesc de ele destul de des.
Mi-am comandat, pentru a evita magazinele, prima rochie neagră în iulie anul acesta. Am înţeles că orice femeie trebuie să aibă o little black dress în dulap şi m-am conformat. Am purtat-o la o degustare de vinuri împreună cu o pereche de pantofi eleganţi şi îmi era frică de faptul că nu vine bine, că nu mă avantajează, mărimea era parcă prea mare, eu disproporţionată şi nimic nu părea că arată ok la mine.
Apoi am văzut privirile prietenilor mei şi zâmbetele ori sclipirea din ochii lor mi-au dat încredere. M-am simţit, sincer şi pentru prima dată în viaţa mea, frumoasă. Nimeni nu se uită la imperfecţiuni, nu mă compătimea, nu mă judeca. Rochia era, de fapt, ca turnată şi mânecile croite din dantelă fină îmi puneau în evidenţă mâinile fine. Pantofii cu toc îmi subţiau gleznele, îmi îndreptau postură şi mă făceau mai zveltă. Totul părea să fie exact aşa cum trebuie să fie. O femeie bucurându-se de compania prietenilor şi de un pahar cu vin, fericită şi plină de viaţă.
În acea zi m-am îndrăgostit de stilul Black Tie şi am simţit că mi se potriveşte. De fapt, am învăţat cea mai preţioasă lecţie cu privire la ţinutele pentru nunţi, cocktailuri, petreceri sau alte evenimente speciale din vieţile noastre. Nu vă voi învăţa secrete despre cum se poartă hainele, nici măcar ce fel de rochie să purtaţi în funcţie de silueta ori să dau exemple despre ce pantofi sunt cei mai comozi. Indiferent de ceea ce aţi crede despre voi, despre ceea ce vi se potriveşte sau nu, ieşiţi din zona de confort şi încercaţi şi altceva. Daţi frâu liber emoţiilor care strigă “vreau să fiu elegant/ă” sau “vreau să fiu frumos/frumoasă” şi daţi-vă voie să fiţi. Poate chiar vi se potriveşte stilul şi vă veţi simţi bine în pielea voastă. Poate veţi descoperi noi calităţi pe care nu credeaţi că le aveţi sau poate pur şi simplu vreţi să ieşiţi din tipare.
Moda nu înseamnă doar un tip de om sau doar un mod de a te îmbrăca. Moda înseamnă să îţi cauţi, continuu, şi să îţi descoperi stilul. Joacă-te cu hainele şi creează-ţi garderoba în care te simţi bine şi care te face să te simţi special/ă. Încearcă să fii şi altfel, măcar puţin. Cine ştie? Poate chiar te reinventezi!
Acest articol este scris pentru prima probă a competiţiei SuperBlog sponsorizată de Answear.ro cărora le urez bun venit!
No Comments