Viaţă secretă a unei ştampile

Şi eu, nerecunoscătoarea, mă gândeam că am cea mai banală meserie din lume. Părea că putea să o facă oricine, chiar şi cel mai neîndemânatic angajat. Ce mare scofală să faci toate astea cu atât de multă uşurinţă? E floare la ureche, serios! Mă gândeam că de asta nici nu mă apreciază nimeni. Nu fac mare lucru, aş fi zis dacă mă întrebai săptămâna trecută. Mi-a trebuit un weekend întreg ca să cuget la toate cele întâmplate vineri. Aglomerată zi… Toată lumea lucrează la foc automat vinerea şi apoi tot weekendul.
Am uitat să mă prezint. Ce necivilizata sunt, normal că nu văd micile bucurii ale vieţii când nici să mai spun un salut nu pot. Hei! Bună dimineaţa! Ce faceţi? Oh, aşa este! Nu îmi puteţi răspunde. E în regulă, ştiu că sunteţi curioşi să aflaţi cine sunt şi ce treabă am pe aici. Sunt o ştampilă şi lucrez într-un Hipermarket de…cam de când mă ştiu. Lucrez, da! Aceasta e sintagma. Ştiţi, mereu aveam impresia că oamenii lucrează cu mine. Credeam că sunt doar o ustensilă şi că oricând se poate că altcineva să îmi sufle locul de muncă de sub nas. Credeam că e simplu şi neimportanta treaba mea şi eram foarte dezamăgită de mine şi de viaţa mea. Ştiu cum s-a ajuns în această stare. Întâi un angajat neîndemânatic care mi-a consumat tot tusul din tuşiera, aiurea, apoi clienţii neatenţi la produsele pe care le cumpăra, apoi stampilam sute de produse zilnic şi unii angajaţi mă aruncau într-un colţ, până a doua zi când o luăm de la capăt.
Ce să mai, un calvar. Ce treabă au clienţii cu mine? Sigur că vă povestesc! Ce aiurită sunt, uneori. Sunt o ştampila cu datieră, e foarte simplu. Să vă explic. Ştiţi acele produse proaspete pe care le achiziţionaţi din magazin? De exemplu produsele de patiserie sau brutărie, cum ar fi pâinea. Data de valabilitate pentru aceste produse se stampilează, cu ajutorul meu, pe acele produse ca să ştiţi cât de proaspete sunt şi în cât timp îşi pierd toate proprietăţile care fac un produs să fie bun pentru dumneavoastră. Gândiţi-vă atunci când sunt produsele proaspăt scoase din cuptor şi miros bine, bine a bun şi aromat. Acele produse se ambalează individual şi se notează ingredientele şi cantitatea acelui produs. Cu mine se vine şi cu un clic s-a notat data de valabilitate a produsului şi ştii dacă este în regulă să îl achiziţionezi sau este, deja, incompatibil cu sănătatea ta.
Şi eu chiar credeam că meseria mea e apa de ploaie. Aşa că vineri, mi-am luat o tuşiera de rezervă şi am plecat prin magazin. Un fel de greva în care nu mai voiam să fac nimic. Nu mi se părea normală atitudinea celor care mă utilizau în meseria lor. Aşa am ajuns la raionul de electronice şi mi-am văzut o surata mai mică acolo care zâmbea şi chicotea de mama focului, în timp ce erau stampilate câteva facturi. Când angajatul a plecat, am întrebat-o de ce e aşa de mulţumită, de veselă.
– Cum să nu fiu? Am o meserie importantă aici. Oamenii ştiu când au achiziţionat produsul, datorită mie şi cât timp este valabilă garanţia produsului pe care tocmai l-au achiziţionat. Aşa de drag îmi e să văd oameni care cumpără ceea ce le este util pentru a-şi îmbunătăţi viaţa!
– Dar de ce te bucuri pentru ei? Nici măcar nu se uită pe acele acte. Cum nu se uită pe termenul de valabilitate al produselor pe care le cumpăra, aşa nu verifica nici termenul de garanţie. La ce bun să mai faci ceva?
– Dar te înşeli! Oamenii sunt foarte atenţi la ceea ce cumpără. Ştii, mâncarea e tot mai scumpă, banii tot mai puţini şi oamenii drămuiesc totul. Nu îşi permit să ia un produs învechit, cum ar putea fi la raionul tău sau un produs stricat, cum e la mine.
– Tu vrei să spui că ajutăm oamenii să ducă o viaţă mai sănătoasă şi fericită doar pentru că lăsăm un mic semn în urma noastră?
– Un semn mic dar cu o valoare semnificativă pentru acei oameni.
Am plecat ciudat de confuză spre postul meu. Toată lumea era agitată, alerga în toate părţile şi răscoleau tot ce găseau în cale. În faţă se făcuse o coadă mare şi oamenii erau nemulţumiţi. Se strigă managerul şi şeful de raion dar păreau neputincioşi. Totul era o tevatură şi eram înspăimântată de-a dreptul.
“Nu putem să vă dăm produsele aşa! Nu e notat termenul de valabilitate!” se strigă din spatele rafturilor cu produse de brutărie. “Păi notaţi-o cumva să luăm produsul şi să plecăm acasă!” strigă un client revoltată. Înseamnă că am şi eu o utilitate? De aceea am fost solicitată? Oamenii aceştia chiar depind de mine şi e important să fiu la postul meu. Nu pot să îmi părăsesc meseria aşa, dintr-odată! Nu e cu putinţă să las aşa dezorganizare şi să plec la plimbare.
În câteva minute, revenită la postul meu, am început să îmi fac treaba şi toată lumea a plecat mulţumită către casele de marcat cu coşurile încărcate cu te miri ce produse de brutărie şi patiserie aveau nevoie. Sunt obosită şi am nevoie de o altă tuşiera dar mă bucur că mi-am făcut treaba cu atât de multă sârguinţă. Mă bucur şi că nu sunt atât de neînsemnată cum credeam şi că utilitatea mea e un plus pentru comercianţi şi clienţi. Am un scop pe lume.
Iar voi, uitaţi-vă atent pe durata de valabilitate al produsului pe care îl cumpăraţi! Credeţi-mă pe mine, e important! Doar e meseria mea, primită odată ieşită din sediul celor de la Colop.
Desigur, acest articol răspunde provocării lansare de Colop, sponsor cu tradiţie în cadrul competiţiei Superblog.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest