Influențele din viața fiecăruia dintre noi

Poate sunt mai ciudată, de fel, dar nu îmi place să îmi amintesc oamenii și chipurile din fotografii și atât. Mi se pare ceva mult prea fad pentru ceea ce reprezintă, sau au reprezentat acei oameni, în viața ta. E calea cea mai simplă. Îmi place insă să-i asociez cu gesturi, fapte, gânduri sau vestimentația pe care au purtat-o într-un anumit moment sau vreo abatere majoră de la stilul cu care mă obișnuise acel om.
Probabil ați observat acest lucru dar oamenii importanți din viața noastră, acei oameni cu adevărat marcanți pentru ceea ce ne definește ca indivizi, lasă urme. Ei te ajută să îți formezi inima și să devii omul care ești. Ajută la consolidarea personalității și stilului tău, poate involuntar, poate fără să realizezi acest lucru dar chiar dacă mai fac, sau nu, parte din viața ta știi că ceva din ei rămâne mereu acolo. Pur și simplu nu poți trece peste acest lucru. Nu poți să te abați de la mersul firesc al lucrurilor. Nu îți poți dezvoltă propriul stil sau propria personalitate doar din ceea ce înveți pe propria piele. Educația, faptul că din copilărie crești într-un anumit mediu sau între anumiți oameni te călește, te educă și te motivează să fii mai bun, poate chiar să ajungi la maturitate să fii cea mai bună variantă a ta.
Omul care ești, reprezintă multitudinea caracterelor, obiceiurilor,m gândurilor, modelelor venite de la cei mai importanți oameni din viață ta. De la părinți și bunici, continuând cu prieteni, apoi colegii, vreun dascăl sau o personalitate marcantă în existența ta, de la fiecare om pe care l-ai avut în inimă preiei câte ceva, involuntar sau inconștient. Și eu, ca fiecare dintre noi de altfel, sunt multitudinea oamenilor de la care am învățat și cu ajutorul cărora m-am dezvoltat. Nu pot spune că semăn cu un anumit om sau mă regăsesc în altul. Sunt puțin din fiecare om din viața mea și întreagă datorită propriei conștiințe și capacității de a face slalom printre momente, evenimente sau situații în care trebuie să mă prezint într-un mod anume, dar păstrându-mi identitatea vie.

 

 Stilului sport, cu care mă învățasem din copilărie, i s-a alăturat stilul elegant pe care mama m-a învățat să îl pun în valoare odată cu anii de liceu. Colegele de liceu mi-au dat imboldul de a renunța la ghiozdane în detrimentul genților, mai feminine, de exemplu. În facultate am învățat că este necesar să realizezi că te maturizezi și că doar un stil vestimentar poate transmite nepăsare unei personalități cu care intri în contact. Ori o ținută elegantă combinată cu accesorii casual sau sport pot fi o alegere mult mai echitabilă. De asemenea, pentru primul job mi-am dat seamă că trebuie să mă prezint că o profesionistă, că un om cu capul pe umeri și nu că o școlăriță care nu știe ce face în acel loc sau cum a aterizat acolo.
De exemplu, mă gândeam cât de tare îmi plac blugii  Levi’s. Dacă ar fi sa fac o combinație intre stiluri ar fi piesa de rezistență alaturi de o cămasă Rosetta marca  Tommy Hilfiger albastră cu o mică fundă roșie la gât. Bine, sunt un pic egoistă aici, ce-i drept pentru că îmi place nu doar croiala ci și faptul că îmbină cele două culori pe care le ador. Și așa combini stilul casual, blugi în ce model vrei sau te avantajează cu stilul elegant, o cămașă absolut adorabilă care îți pune în evidența postura. Și nu știu ce e mai frumos decât să te joci cu stilurile, să te gândești la câte ai învățat de la oamenii din viața ta și să te imaginezi în aceeași cameră cu acele persoane purtând o ținută care să îți evidențieze cele mai frumoase părți ale corpului dar să le reamintească celorlalți că tot ceea ce ești și tot ceea ce faci li se datorează și lor i-ar face, cu siguranță, mândri și fericiți pentru omul care ai devenit și pentru câte vei face, mai departe, în viață.
Suntem diferiți, unici în felul nostru, insă nimeni nu are răbdare să te învețe în stilul în care ai tu nevoie să fii invătat. Încerc să mă obișnuiesc cu gândul că am, incă, oameni frumoși în viața mea. E greu să văd acest lucru ca pe ceva de lungă durată. Am veșnica presimțire că, în curând, totul se va nărui ca un vis pe care ți-l amintești vag, a doua zi. Probabil am încercat cu toții să ne ancorăm în trecut, pentru că acolo găseam oamenii cei mai dragi inimii noastre. Ar trebui să ne eliberăm de lanțurile grele ale regretului sau al tristeții. Ar trebui să fim fericiți pentru că am întâlnit acei oameni, cândva, în drumul nostru prin viată și i-am iubit. Cu sigurantă incă îi mai iubim. De la fiecare om invătăm câte ceva, o lecție, un sfat, o povată, o poveste, un gând sau cum să iubim.
Acest articol răspunde provocării lansate în cadrul competiției SuperBlog.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest