Impresii la sfârşit de an 2016

Ce frumoasă este primăvară din iarnă aceasta! Nu îmi vine să cred că este prima zi din anul 2017 şi de afară îmi zâmbeşte un soare care nu vrea, cu niciun chip, să se lase dus! Ca şi cum încearcă să-şi arate puterea, chiar aşa slăbită, pentru încă ceva timp. Ce ciudat! Seamănă, atât de mult, cu oamenii. Ca şi cum oricât de tare i-ar fi trecut vremea, cel puţin pentru acest anotimp, se încăpăţânează să rămână ferm pe poziţii.
Ca în fiecare an, în momentul în care fac retrospectiva anului precedent, citesc celelalte retrospective. Mai am trei, cea din 2013, cea din 2014 şi cea din 2015. Acum fac retrospectiva anului 2016 şi nu îmi vine să cred că am ajuns până aici. Aş fi zis că nu mai pot lupta, de mult, dar totuşi sunt aici şi mă ridic, de fiecare dată, când spun că nu mai pot. Ca şi cum încerc să îmi demonstrez mie însămi că mă înşel şi mă bucur că mă înşel în privinţa mea. Şi mă gândesc că îmi va fi drag, la bătrâneţe, să citesc aceste retrospective. Cine ştie, poate nepoţii mei vor fi dornici să vadă cu ce se îndeletnicea bunica lor în tinereţe. Sau poate doar mă va ajuta pe mine să înţeleg, mai bine, că nu am avut o viaţă normală şi că ar trebui să fiu mândră!
Am lecturat retrospectiva anilor precedenţi, înainte de a-mi face curaj pentru a o desăvârşi pe cea din 2016. Nu am lăcrimat, nu am plâns în noaptea dintre ani aşa cum mă găseam lăcrimând în anii precedenţi. Nu ştiu ce spune asta despre mine, dar prefer să cred că se datorează faptului că încep să înţeleg ce e mulţumitor în viaţa mea, încep să învăţ să las lucrurile ce nu depind de mine şi să mă focusez pe ceea ce e palpabil. Mi-am dat seama cum se poate schimba viaţa unui om de la un an la altul. Probabil eram conştientă de asta, mai ales că m-am găsit de multe ori făcând o paralele între aceşti ani şi perioadele care treceau. Am ajuns la concluzia fericită a faptului că acest an a fost cu mult mai bun decât mi s-a părut a fi, pe final şi că m-am schimbat mai mult în bine, având mai multe ocazii de a fi fericită. Am ales să nu mai las ocaziile să treacă pe lângă mine şi să profit de absolut orice prilej pentru a face ceea ce îmi place.
Am lăsat, în sfârşit, oamenii să plece! Mi-am dat seama că îmi place singurătatea, deşi o las de multe ori să mă acapareze cu totul şi ies mai rar din confortul pe care mi-l dă ea alături de o carte bună. Am citit mult mai mult anul acesta şi blogul de recenzii în care îmi pun sufletul de doi ani şi jumătate înfloreşte şi eu odată cu el! Şi e uimitor să vezi evoluţia ta dar şi a vieţii tale de la un an la altul, conştient fiind de schimbările prin care ai trecut, de oamenii care au rămas lângă tine, sau nu, de evenimentele care te-au propulsat mai aproape de visul tău. Mă bucur de faptul că învăţ să triez mai bine oamenii şi să nu mă mai implic, atât de mult în durerile lor cât să mă afecteze pe mine. Învăţ să fiu mai degajată dar să fiu prezentă, în acelaşi timp, să îi susţin şi să îi iubesc pentru ceea ce mă învaţă. Am cam rămas singură, în oraş cel puţin, pentru că majoritatea prietenilor dragi au plecat spre visurile lor, care nu se pot împlini în ţară. Perioada aceasta am primit telefoane din S.U.A., Marea Britanie, Italia, Germania şi în ţară din Constantă, Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj Napoca, Bacău, Buzău, Târgu Jiu, Slatina, Iaşi etc. Oameni minunaţi pe care i-am cunoscut anul acesta sau pe care i-am redescoperit în acest an.
Am fost speaker, de două ori, o dată în cadrul BookLand Evolution, pentru a doua oară în viaţa mea, începe să fie o tradiţie din care învăţ, tot mai mult şi a doua oară în cadrul unui eveniment organizat în cadrul asociaţiei de voluntariat din care fac parte UN Youth România. Apoi, am fost, pentru prima dată, la SMS Bucureşti de unde am învăţat destul de multe despre topurile bloggerilor, agenţii şi diferenţa dintre un site şi un blog. Pentru prima dată am ajuns la FoodBloggers şi mi-a plăcut atât de mult ediţia din primăvara încât am hotărât ca şi în iarnă să particip. Cea din urmă a fost mult mai surprinzătoare şi mi-a plăcut mult mai mult. Am revenit la Webstock şi anul acesta m-am axat mai mult pe oamenii prezenţi, asta pentru că planul meu în privinţa panelurilor nu a fost cel mai inspirat. Apoi, am fost mai des la teatru şi la filarmonica şi am redescoperit cultura şi frumosul mai departe de cărţi. Am învăţat şi despre vin mai multe, asta pentru că am participat la câteva degustări de vin şi am avut ocazia să vizitez o cramă, de altfel nefuncţionala, din Oltenia dar care m-a făcut să conştientizez cât de uşor se pot pierde, din cauza birocraţiei, asemenea locuri încărcate cu tradiţie şi dăruire. Ca să închei tot din postura de blogger, am intrat în contact cu mai multe companii în acest an cum ar fi Starbucks, Jack’s Burger, Auchan, s.a.
De asemenea, am călătorit mai mult şi am reuşit să văd locuri şi oraşe frumoase unde mi-am lăsat o parte din inimă, tocmai pentru a reveni. Am văzut, pentru prima dată în viaţă, oraşul Timişoara pe care am reuşit să îl descopăr destul de pregnant în cele trei zile, alături de prieteni dragi pe care îi iubesc. Îmi aminteşte atât de mult de Cluj încât e incredibil. Pentru ca anul acesta am absolvit Facultatea de Istorie, am revenit în Cluj, după mai bine de jumătate de an şi în încercarea de a reuşi, pe cont propriu, să devin masterand, am uitat să cer ajutorul, am uitat să mă focusez pe oamenii din viaţa mea care îmi vor binele şi m-am lăsat să-mi ucid visul cu mâini tremurânde şi o neglijenţă apatică. Am văzut Tara Haţegului, lucru pentru care le mulţumesc lui Calin şi Chinezului pentru oportunitate. Să văd Sarmizegetusa şi alte minuni ale istoriei mi-au redeschis apetitul pentru frumos, plimbări şi m-au ajutat să descopăr oameni noi cu care să împărtăşesc sentimente şi trăiri asemănătoare. Am fost la prima şcoală de vară din viaţa mea, la Râşnov şi am cunoscut alţi oameni minunaţi, suflete frumoase de care îmi e dor şi pe care, cândva în această viaţă, sper să îi revăd şi să ne bucurăm, ca atunci, de poveştile fiecăruia, de bucuriile fiecăruia şi de învăţăturile pe care ni le oferim.
Sfârşitul de an are un gust dulce-amărui. Am primit vestea pe care o aştept încă din momentul în care am finalizat lucrul la prima carte şi surpriză pentru voi, cei care mă citit, va veni în luna februarie, o lună cu o însemnătate aparte pentru mulţi oameni. Am pierdut o altă parte din inimă, odată cu pierderea unei iubiri dar am nădejdea ca lucrurile se vor aşeza, cândva, în această viaţă când le va veni vremea. Cineva spunea că “Oamenii îţi susţin munca, până în punctul în care trebuie să plătească pentru ea.” Nu îi lăsaţi pe acei susţinători, de ocazie, să vă năruie visurile şi luptaţi pentru ele până în pânzele albe! Poate nu este momentul ca visul acesta să se împlinească acum, dar nu înseamnă că, la un moment dat, nu se va împlini prin munca, determinare, curaj şi pasiune pentru ceea ce faceţi. Urcăm trepte, ne împotmolim pe scări, ne dezechilibrăm, coborâm şi ne ambiţionam să urcăm, tot mai sus, până la nivelul în care suntem, cu adevărat, fericiţi şi mulţumiţi cu noi înşine şi viaţa pe care o avem, fiecare în parte.
Vreau, desigur, să mulţumesc, tuturor, celor care au făcut din acest an, 2016, unul plin de bucurii şi să fiu pregătită să dau piept anului care a venit. Dragi cititori vă doresc, din toată inima, Un An Nou plin de sănătatea de care cu toţii avem atât de multă nevoie pentru a depăşi obstacolele vieţii, putere de muncă pentru a ne  îndeplini dorinţele cele mai arzătoare, oportunităţi de care să profităm la maxim fără să ne temem că nu vom reuşi, curaj să ne înfruntăm temerile şi să le depăşim, visuri împlinite pentru a naşte visuri noi, fericire  şi zâmbete sincere care să ne lumineze chipurile frumoase, linişte sufletească pentru a continua scrierea cărţii ce cuprinde cele mai importante momente ale vieţii de om, stabilitate financiară ca să facem faţa vieţii grele pe care o ducem zilnic pe braţe şi tot ce-i mai bun pe lume!
Bun găsit an nou! Am nădejdea vie, că noi oportunităţi mă aşteaptă. Sper în anul nou ce a venit, parcă şi mai grăbit, de data aceasta, şi îmi doresc să fie mai bun şi generos cu sufletul meu. Cine ştie, poate noi oameni vor ocupa locurile rămase vacante în trăsura sufletului care ne poartă la braţ cu oamenii dragi nouă, pe strada vieţii. Şi, dacă e să mă iau după horoscop şi astrologie, acesta pare să fie anul care mă răsplăteşte pentru toată munca şi sacrificiile întreprinse în anii trecuţi. Şi chiar dacă sunt doar banalităţi şi ştiinţe greu de crezut, se spune că gândul bun atrage fapte şi întâmplări frumoase. Mai bine să speri la bine, decât să stai cu gândul la ce va fi greu. La Mulţi Ani, dragi suflete!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest