Recunoştinţa salvează suflete

Am învăţat să trăiesc pentru alţii. Am învăţat să înţeleg că unii oameni au nevoie de tine un timp, apoi îşi fac bagajele. Nu pleacă nimeni înainte de a lua o parte din sufletul tău. Apoi locul le este luat de alte suflete şi scenariul se repetă. Când ne aşteptăm cel mai puţin, apar ei. Acei câţiva care îţi sunt alături mai mult timp, poate o viaţă, poate câţiva ani, dar care lasă şi părţi din sufletul lor ca tribut pentru ceea ce îţi iau. Şi fiecare om din viaţa noastră ne învaţă ceva, ca un gest de recunoştinţă pentru tot ceea ce am investit în interacţiunile cu ei. Indiferent că învăţăm dintr-un bine sau dintr-o experienţă mai neplăcută.

Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim grăbiţi sau dormim puţin pentru că suntem tot timpul într-un dute – vino constant. Dimineaţa şi seara reprezintă supremul galop. Ajungem peste timp să nu mai observăm cum trec anotimpurile, cum trec anii, cum trec momentele importante peste noi pentru că suntem tot timpul pe fugă. Apropo, este primăvara. Este mijlocul lunii martie când natură se trezeşte la viaţă, păsările se întorc şi lumea renaşte. Nu vedem asta pentru că, ghici ce? Suntem pe fugă. Ne pierdem anii în bănci rigide, în birouri închise, în zgomot de paşi tropăind pe holuri, butonări de taste, aparate de aer condiţionat, geamuri închise pentru a nu fi deranjaţi de zgomotul asfaltului bătătorit de picioare agitate. Alţi paşi grăbiţi, maşini care elimină noxe, în care alţi oameni se grăbesc spre locul de muncă. Ne lăsăm furaţi de mirajul internetului, al calculatoarelor sau al gaget-urilor închipuindu-ne că sunt porţi spre lume, legături spre noi oameni, spre noi culmi.

De ceva timp scriu pentru alţii. Trăiesc pentru alţii. Iubesc pentru alţii. Nu pretind să primesc ceva în schimb. Avem nevoie de bucurii, de trăiri intense, de amintiri frumoase şi visuri împlinite. Fără ele suntem pierduţi! Adevărata fericire, stă în lucrurile mărunte care ne taie respiraţia, care ne fac să apreciem oamenii din jurul nostru şi lucrurile care ne învaţă să ne bucurăm de ceea ce contează cu adevărat. Fericirea cere timp, simplitate şi aşteptare, pentru a ţi se aşeză pe umăr şi a te urma în viaţă. Fericirea stă în oameni buni şi frumoşi care ne fac viaţa mai frumoasă, în fiecare anotimp ce ne dă răgazul de a mai visa, ori în fiecare pasiune care ne însoţeşte prin viaţă.

Am întâlnit fel de fel de oameni şi de la fiecare am învăţat câte ceva. Fiecăruia i-am dat câte ceva: unora timp, altora părţi întregi de suflet, o vorbă bună, o mână întinsă care să-i ridice de la pământ, adevărul pe care îl aşteptau de mult şi pe care mulţi au refuzat să îl spună de teamă să nu rănească, sfaturi şi povestiri care să-i ferească de pericole, experienţe împărtăşite, zâmbete, lacrimi, încurajări, păreri de rău, stabilitate, încredere, iubire, respect, o vorbă răstită care să-i trezească la realitate, un sărut, o îmbrăţişare, o urare de bine, un gând de încurajare. Toţi cei care au trecut prin viaţa mea au primit ceva din partea mea, drept recunoştinţă.

Tot ce mi-am dorit în viaţă, a fost să reuşesc să alin sufletele, să dau o mână de ajutor celor căzuţi în dizgraţia criticilor de ocazie, să dau glas sentimentelor unor oameni timizi, să scriu despre ceea ce alţii ar vrea să scrie dar nu se pricep sau nu găsesc cuvintele potrivite care să-i facă înţeleşi. Nu mi-am dorit nimic mai mult în viaţă, decât să fiu scriitoare şi muncesc pentru visul meu! Scriu şi împărtăşesc cu alţii gândurile, trăirile şi sentimentele pe care şi ei le cunosc atât de bine şi firesc. Nu există om fără visuri şi dacă un vis nu s-a împlinit, nu înseamnă că nu merităm sau nu am muncit suficient de mult. Înseamnă că ni se pregăteşte ceva mult mai frumos, pentru care să ne bucurăm mult mai mult când va prinde contur şi îl vom putea scoate la lumină. Un vis nu e destul de important, dacă nu ai temeri sau neîncrederi în privinţa lui. Şi scriu ca să le dau curaj, ca o recunoştinţă pentru răbdarea de a mi se destăinui. Şi ce frumos ar fi să le mai scriem oamenilor scrisori de încurajare, de iubire, de dor, de felicitări. Ceva palpabil pe care îl pot deschide ori de câte ori au nevoie de o vorbă bună şi o încurajare.

Păstraţi-vă bunătatea interioară într-o lume care nu promovează mult bine! Fiţi voi eroii propriilor poveşti şi arătaţi-le recunoştinţa celor care vă susţin, va învăţa. Uneori un simplu mulţumesc înseamnă enorm şi multe vieţi pot fi salvate cu un zâmbet şi o vorbă bună! Trebuie să descoperim doar acele lucruri şi pe acei oameni care răspândesc fericirea. Trăiţi-vă visurile!

Voi cum vă arătaţi aprecierea, recunoştinţa pentru binele primit?

16 thoughts on “Recunoştinţa salvează suflete

  1. Super articol 👌 Cred ca este foarte important ca atunci cand ni se intampla un lucru bun datorita cuiva sa ne aratam aprecierea multumindu-i sincer si direct, asigurand persoana respectiva ca se poate baza pe noi oricand la nevoie. De asemenea, cred ca putem sa fim chiar noi persoane datorita carora celor din jur sa li se faca bine, rasplatind in acest fel binele care ne-a fost facut si noua, la randul nostru😁

    1. Multumesc frumos! Foarte fain ai spus-o! Importanta unui multumesc ar trebui sa fie mai mult evidentiata. Asadar, iti multumesc si eu pentru ca ai impartasit cu mine gandurile tale frumoase! 😀

  2. E putin ciudat cand nu prea are cine sa te sustina. Eu incerc mereu sa sustin persoanele din jurul meu cu orice isi propun sa faca, chiar daca uneori nu consider ca ar fi cea mai buna idee. Cu toate astea incurajez orice decizie pentru ca stiu ca la momentul rrespectiv este ceea ce persoana respectiva isi doreste, si stiu din proprie experienta ca uneori ai nevoie ca macar cineva sa-ti zica cateva vorbe de sustinere sau incurajare. Probabil tocmai datorita faptului ca eu am momente cand simt nevoia sa aud o incurajare, incerc sa ofer sustinere de fiecare data cand am ocazia. Sper ca o sa primesc si eu la randul meu, cand voi avea nevoie.

    1. Foarte, foarte frumos spus, Marian! E atat de simplu sa incurajezi un om, sa ii recomanzi sa creada in visul sau, chair daca pare greu de realizat. Uneori sustinerea ne da aripi si recunostinta venita dupa realizarea visului sau chiar dupa esuarea lui sunt lucrurile care ne reamintesc cat de important este pentru un om sa aiba un alt om aproape. Iti multumesc pentru gandurile frumoase! 😀

  3. A arata recunostinta fată de cineva sau a spune multumesc nu este greu deloc. Dar cuvintele isi pot pierde din semnificatie, daca sunt doar cuvinte. Trebuie sa le spui cu sinceritate sau sa iti arati recunostinta, prin actiuni minore.

    1. Sunt complet de acord, Georgiana! Uneori e atat de simplu sa spunem “multumesc” prin gesturi mici dar cu puternic impact pentru cei carora le suntem recunoscatori. Iti multumesc, tare mult, pentru gandurile bune! 😀

  4. Imbratisarile, mesajele de “Buna dimineata” sau “Ai grija de tine”, un cadou mic, cu importanta simbolica in relatia dintre voi, O invitatie la film, o inghetata sau o prajitura sunt moduri fantastice prin care poti spune multumesc si prin care iti poti arata recunostinta fata de un alt om.

    1. Gesturi mici dar cu o importanta colosala. Chiar foarte interesante propunerile tale ca raspuns la intrebarea articolului. Iti multumesc frumos! Chiar sunt de luat in considerare. 😀

  5. Prin respect, prin acordarea de timp, printr-o încurajare. Depinde de situație ;).
    Super articol !:)

    1. Ai mare dreptate, Andrei! Respectul si timpul sunt cele mai frumoase daruri pe care un om le poate oferi altui om. Multumesc frumos pentru gandurile bune trimise! 😀

  6. Poate-s eu narcisist, dar eu zic ca cel mai bine este sa iti arati recunostinta fata de cineva in public. Nu stiu daca musai sa scrii pe blog, dar sa stii ca niste multumiri auzite si de altii valoreaza mult mai mult decat multumirile alea transmise doar persoanei in cauza.

    De exemplu, esti la masa alaturi de alte 5 persoane. Una dintre acele persoane te-a ajutat acum 2 ani cand ti-era greu. Inseamna ceva daca, la un moment dat, spui: uite, acum 2 ani el m-a ajutat, o sa-i fiu recunoscator, daca nu ma ajuta atunci nu stiu ce ma faceam…

    Nu lasa faptele bune sa ramana necunoscute. Lauda-i pe cei care ti-au facut bine!

    1. Uneori o fapta buna poate salva o viata iar faptul ca recunosti si multumesti public poate fi de o importanta colosala, mai ales daca acel om poate ate nevoie in acel moment de acea vorba buna. Nu neaparat aprecierea venita din partea celor din “public” cat curajul celui recunoscator de a da glas acelei multumiri. Foarte, foarte interesant raspunsul tau, Emil! Mi-a dat de gandit asadar iti multumesc! 😀

  7. Incerc sa returnez o parte (mai mica sau mai mare) din binele primit, daca mi se iveste oportunitatea.
    Sau dupa caz, incerc sa-l/o ascult si sa-i fiu prieten, e destul de important asta in viata sociala.

    1. Asta e foarte bine! Daca reusesti sa returnezi binele primit, in orice masura, esti castigat si tu si cei care se bucura de binele primit. Multumesc, foarte mult, pentru raspuns, Lex! 😀

  8. Un simplu multumesc ar fi prea putin pentru o persoana. Trebuie sa o faci sa simta ca apreciezi ajutorul primit si la randul tau sa il ajuti cum poti.

    1. Intotdeauna faptele valoreaza mai mult decat simple cuvinte.:D Multumesc frumos pentru gandurile trimise, Larisa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest