Visuri cu aromă de Sauvignon Blanc

Robert Louis Stevenson spunea că “Vinul este poezie îmbuteliată.“, Robert Fripp ca “Muzica este vinul care umple cupa tăcerii.” iar Cicero că “Oamenii sunt ca vinul: timpul îi acreşte pe cei răi, dar sporeşte calitatea celor buni.”. Acestea sunt doar câteva vorbe de duh celebre pe care mari cugetători le-au lăsat moştenire de-a lungul veacurilor. Sumerienii, akkadienii sau hitiţii sunt cei mai cunoscuţi precursori şi deţinători ai secretului privind producerea unui vin bun. Vinul a căpătat o popularitate constantă începând din anul 1300 în Europa şi era considerat medicament în Anglia, asta până în anul 1500.

Dacă am învăţat ceva în această viaţă, acel lucru este necesitatea fiecăruia dintre noi de a se bucura de o clipă, de un eveniment, de oamenii care îl înconjoară. Carpe diem se numeşte acea nevoie a noastră de a trăi, din plin, chiar şi pentru o clipă. După agitaţia de zi cu zi, cel mai frumos moment al unei zile este retragerea firească în spaţiul nostru personal, punerea gândurilor în ordine, relaxarea şi procesarea informaţiilor sau a evenimentelor noi. Eu prefer ca o astfel de clipă să fie însoţită de o carte şi un pahar parfumat de Sauvignon Blanc. Degustările de vin din ultimul an m-au învăţat lecţia relaxării, a elegantei, a desfătării, a moderaţiei şi a unui vin bun care îţi trezeşte trupul şi mintea.

Pe lista mea cu 100 de lucruri de făcut într-o viaţă există o secţiune specială în care îmi doream să vizitez o cramă. Şi m-am bucurat în momentul în care am putut intra într-o vinotecă. Descoperirea sticlelor de vin ce datau din anii 1970 m-au lăsat fără glas. Am descoperit vinuri reprezentând teze de doctorat cu o valoare inestimabilă care ar fi fost apreciate şi de cei mai de vază somelieri ai lumii. Şi ştiu că eu am apreciat fiecare înghiţitură din licori pe care minţi şi mâini dibace le-au adus, prin muncă şi dăruire, la îndemâna oricărui doritor curios să deguste savoarea unei băuturi atent aduse la viaţă. Am trăit o copleşitoare senzaţie de extravaganţă, eleganţă şi unicitate, fără doar şi poate.

Vinul e cultură, cel mai bun companion când totul îţi este potrivnic. Este eleganţă şi rafinament, filosofie şi esenţa vitalităţii umane. Îmi amintesc cum, la una dintre degustări, în faţa noastră o vioară şi un pian îşi aşteptau tăcute rândul pentru a ne încânta auzul, a ne fermeca cu notele fascinante care cântau istoria şi ne dădeau răgazul să îmbinăm aromele degustate cu muzica ce ne purta pe alte tărâmuri, mai îndepărtate şi mai frumoase decât cele pe care ne aflăm, în acel moment.

Dacă ar fi să spun ceva despre vin, aş spune că acesta naşte pasiuni şi îţi dă răgazul necesar de a pune la punct planuri, visuri şi te relaxează cât să te poţi bucura de o seară frumoasă, cu lună plină, în compania prietenilor, familiei, persoanei iubite sau a propriului tău suflet. Întotdeauna este o alegere bună pentru pasionaţi, fie de hobby-urile proprii, fie de femei sau bărbaţi, fie că sunt pasionaţi de discuţiile cu oamenii sau de muzică bună. Dar vinul rămâne un veşnic mister care îmi bântuie şi acum gândurile şi ştiu, cu siguranţă, că mă voi reîntâlni cu alte noi combinaţii care îmi vor gâdilat papilele gustative cum nicio altă combinaţie nu a făcut-o până acum.

Şi cine ar fi crezut că exact primul vin pe care l-am degustat vreodată va fi şi preferatul meu? Probabil denumirea acestuia, Sauvignon care provine din franţuzescul ‘sauvage’ (sălbatic) m-a cucerit iremediabil şi îmi dă cu fiecare înghiţitură acea senzaţie de eliberare care mă face să îmi doresc să mut munţii din loc pentru visurile mele.

Şi dacă până acum am degustat doar vinuri din crame olteneşti, mi-a stârnit interesul unul dintre cele mai cunoscute vinuri românești. Beciul Domnesc de la Vincon. Crama datează încă din secolul al XIV-lea şi a devenit, desigur, monument din patrimoniul mondial UNESCO. Aceste detalii,  pentru o absolventa de istorie, înseamnă îmbinarea perfectă a două pasiuni puternice. Cel puţin, cu această ocazie, ştiu unde voi face o vizită, sper eu, cât de curând. În locul în care istoria dă timp vinului să atingă perfecţiunea şi timpul e mai răbdător cu oamenii.

Ca să închei într-un ton amuzant, dar cu o informaţie extrem de importantă pentru pasionaţii de vin, vinul roşu se bea gol pentru că pătează dar în companie selecta pentru că este o adevărată dovadă de măiestrie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest