Calatorii Personale

Ce nu îmi place în Londra

Pe data de zece aprilie am împlinit doi ani de la mutarea în Londra. Când m-am decis să părăsesc România, am plecat doar cu gândul de a mă întoarce.  Mi-am spus, atunci, că nu voi petrece mai mult de doi ani aici, că vreau să mă întorc şi să mă mut într-un oraş mare pentru a-mi finaliza studiile. Am multe gânduri după aceşti doi ani petrecuţi la Londra. Dar pentru că am mai scris despre ce îmi place aici, aici şi aici m-am gândit că ar trebui să fac o listă cu ce nu îmi place în Londra. Şi nu, Londra nu e perfectă sau vreun paradis în care totul este perfect. Aşadar, aceasta este lista mea cu ce nu îmi place în Londra.

  1. Dacă în România ai toate şansele să întâlneşti oameni noi la tot felul de evenimente, să legi prietenii şi să menţii acele prietenii sau să descoperi dragostea, în Londra aceste lucruri nu prea sunt posibile. Oamenii trăiesc destul de departe unii de alţii, mai toţi lucrează, zilele libere sunt diferite, durează mult să ajungi de acasă la muncă sau de acasă la casa prietenilor şi oamenii se văd extrem de rar. Cu dragostea este şi mai greu şi pare că aplicaţiile de dating sunt menite, cumva, să salveze londonezii de boala singurătăţii. Relaţiile nu par atât de profunde, durabile sau stabile.
  2. Sistemul de sănătate la ei ca şi la noi are multe bube. Dacă la noi te duci la medic şi stai la coadă ca să iei o reţetă şi o trimitere, aici abia găseşti o programare într-o lună şi asta numai pentru probleme minore. Să ajungi să vezi un specialist, pentru că sunt extrem de puţini, poţi aştepta luni de zile iar pentru operaţii încă şi mai mult, până la ani, pentru că nu există fonduri.
  3. Nu îmi place ideea cu care majoritatea tinerelor, fetelor, copilelor pleacă la drum în viaţă. Pentru că viaţa e scumpă în Londra, pentru că munca e munca şi necesită orare, ore pe drum spre şi de la, etc multe tinere aleg calea uşoară de a primi bani şi, eventual, case de la Guvernul Britanic. Există, aşadar multe mame singure cu unul până la trei, patru copiii pe care le vezi pe stradă la orice oră din zi etalând noile tendinţe în materie de îmbrăcăminte, încălţăminte sau tehnologie. Dacă munceşti şi ai un partener pare să fie mai greu, dacă vrei să dai naştere unui copil, deoarece angajatorii acoperă 90% din venitul mamei în primele şase luni postnatale iar guvernul acoperă următoara perioada, cu £148 pe saptămană până la maxim 39 de săptămâni. Aşadar, dacă vrei să-ţi “măreşti” familie în Anglia trebuie să începi să economiseşti din timp.
  4. Mai ţineţi minte filmele englezeşti, accentul plăcut, politeţea şi curăţenia? Toată acea idee preconcepută despre Anglia s-a cam dus pe apa sâmbetei. Am fost surprinsă de faptul că ai noştri sunt mai curaţi şi decenţi decât mulţi dintre englezi. Cel mai acut simţi şi vezi lipsa de respect şi nesimţirea în cinematografe unde noi ne adunăm mizeria şi toate produsele folosite în timpul filmului în timp ce marea majoritate a celorlalţi spectatori lasă în urma lor munţi de gunoaie. Not ok, London!
  5. Nu l-aş numi un stil de viaţă, pentru că e orice numai asta nu dar modul în care tinerii londonezi înţeleg distracţia este destul de ciudat. Vei vedea, adesea, în weekenduri, dar şi în timpul săptămânii, tineri care ies în pub-uri şi baruri la nouă sau zece seara şi îi vei vedea afară undeva spre miezul nopţii beţi, abia ţinându-se pe picioare, lăsând sume cu multe zerouri în spate. Vei vedea femei pe jumătate dezbrăcate în căutarea tipilor cu care să meargă acasă doar pentru un singur scop şi acela nu este de a face dragoste ci pentru a obţine ceea ce am menţionat la punctul trei. Moralitatea moare şi nu mă refer aici la chestii religioase ci strict la a fi un om decent şi moral.
  6. Nu îmi mai place vremea pentru că mă afectează direct. Pentru locuitorii din Anglia, în general, vremea este ceva normal, au crescut şi s-au dezvoltat astfel dar pentru cineva care a trăit douăzeci de ani şi mai bine într-o ţară preponderat însorită este foarte greu să se adapteze la cenuşia şi înnorata Londra şi nu vorbesc despre acea apatie pe care o avem şo noi în zilele înnorate de acasă. Când mă refer la faptul că vremea Londoneză afectează romanii, polonezii, bulgării s.a. mă refer la faptul că există un sindrom pe care englezii îl numeşte S.A.D şi care este specific imigranţilor acestor tari. Din cauza lipsei de raze solare devenim apatici, anxioşi, depresivi pentru că dezvoltăm insuficienta a vitaminei D în organism. Nu, pastilele nu ar trebui să fie o soluţie aici dar sunt pentru că nu ai altă metodă de a menţine metabolismul funcţional atunci când o vitamină esenţială lipseşte.
  7. Englezii sunt fals politicoşi dar nu ştiu dacă din cauza felului lor de a fi educaţi sau din cauza influenţelor venite din partea imigranţilor. Tind să cred că nesimţirea, grabă şi nerăbdarea a venit ca un răspuns al interacţiunii cu imigranţii. Dacă nu stai la periferia Londrei, unde oamenii mai sunt politicoşi, mai există cozi clare şi oamenii sunt mai atenţi în centrul Londrei este prăpăd. Dacă nu mergi repede rişti să fii împins, bruscat şi poate şi înjurat. Oamenii sunt grăbiţi şi neatenţi, nepăsători, ursuzi, leneşi, nesimţiţi şi chiar gata să dea din coate şi din picioare doar ca să treacă de tine.
  8. Nu mi se pare că mâncarea englezească este delicioasă, sau la fel de bună precum cea românească, mâncarea indiană, italiană sau chinezească. Mi se pare că mâncarea lor este un fel de mix de mâncăruri din mai multe ţări, probabil tot ca o influenţă a imigranţilor. Probabil de aceea se spune că mâncarea indiană este mâncarea naţională a englezilor. Produsele congelată sunt principalul tip de hrană şi ştiu asta pentru că locuiesc de aproape doi ani cu o familie de englezi. Singura modalitate prin care te poţi bucura de adevărata mâncare românească este dacă reuşeşti să găseşti magazine cu specific românesc de unde să îţi iei ingredientele, altfel nu te vei bucura de acelaşi gust şi consistenţă.

Încă încerc să îmi dau seama ce vreau să fac în continuare, să învăţ să mă adaptez aici şi să nu iau lucrurile personal doar pentru că provin dintr-un mediu complet diferit unde m-am bucurat de înţelepciunea unei bunici şi a unei mame care m-au crescut şi mi-au oferit condiţiile pentru a mă dezvolta şi a deveni omul care sunt azi. Poate, într-o bună zi, voi avea curajul, maturitatea şi cunoştinţele pentru a mă întoarce acasă şi pentru a valorifica tot ceea ce am acumulat peste hotare.

You Might Also Like

8 Comments

  • Reply
    Simona
    14 April 2019 at 15:24

    Sa ne intelegem: mancarurile lor nu au influente indiene din cauza imigrantilor…ci pentru ca au colonizat jumatate de lume si au preluat de pe acolo retete 🙂 Ma bucur ca citesc un articol mai realist despre cum e in afara. Multi prieteni au plecat din Romania si au trecut prin chestii mult mai rele decat ce au trait aici, dar se pare ca ii loveste un fel de amnezie si acolo nu se mai plang nici de faptul că e super scump sistemul de sanatate (si vin tot in Romania la medic), nici de mizerie, nici de neseriozitatea angajatorilor. E bine ca reusesti sa vezi si partile bune si cele rele ca sa poti lua o decizie pentru viitor.

    • Reply
      Ianolia
      14 April 2019 at 15:39

      Nu m-am referit, cand m-am gandit la influentele venite din partea imigrantilor la India. De zeci de ani mancarea indiana se gaseste pe mesele englezilor fara doar si poate. Am observat, insa, ca au preluat retete si de la noi si de la polonezi si muti englezi se gasesc in magazinele cuspecific in cautare de incrediente si produse gata preparate. Am scris si de bine dar, asa cum spuneam si in articol, Londra si Anglia nu sunt vreun fel de taram al fagaduintei. Ca turist nu vezi si e frumos si nou totul dar cand locuiesti aici te lovesti de toate. Ar mai fi multe de spus dar mai sunt oameni acasa care nu ar fi mai bine daca ar afla cam ce se intampla pe aici. Multumesc, tare mult, pentru timpul acordat pentru lecturare si scrierea comentariului. Inseamna enorm!

  • Reply
    Flori
    14 April 2019 at 18:55

    As vrea sa ma intorc ACASA , nu imi place ce vad aici DAR oare as putea sa -mi ajut copilul muncind in Romania? Imi lipseste enooorm de mult tata mea dar nu am incontro.

    • Reply
      Ianolia
      14 April 2019 at 19:35

      Din pacate acesta este adevarul. Si parintii mei au fost imigranti. La venirea lor acasa am plecat eu pentru ca asa a fost sa fie. Cred ca dorul nu se stinge orice am face dar ramane gandul ca, intr-o zi, ne vom reintoarce in tara din care am plecat. Sper doar sa gasim decent cand ne intoarcem. 🙁

  • Reply
    eu
    14 April 2019 at 21:28

    hey si eu sunt singura pe aici
    daca vrei mai comunicam
    poti sa mi scrii pe [email protected]

    • Reply
      Ianolia
      14 April 2019 at 21:35

      Asemenea, daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva 😀

  • Reply
    Emil Calinescu
    16 April 2019 at 09:30

    Legat de pct 4, hai sa-ti explic un pic. Americanii si englezii, unii zic ca si francezii, sunt foarte atenti la un detaliu, care s-ar putea sa nu aiba legatura cu bunul simt. Ei considera ca atat timp cat exista cineva care sa faca curat dupa ei si atat timp cat ei platesc biletul la cinema, e firesc ca ei sa faca mizerie.

    Mi-a povestit cineva o chestie extrem de dubioasa. Acel cineva mersese si-n America, si-n Anglia. S-a dus intai la cinema. El, obisnuit fiind sa ia punga goala de popcorn si paharul de suc si sa le duca la cos, operatiune deloc complicata, asta a facut. A constatat ca e SINGURUL din toata sala care face asta si si-a dat seama cat de departe era cosul de gunoi. Cat de complicata era operatiunea. A considerat nesimtire sau ceva. Era cu 2 colegi, localnici. Nu le-a zis nimic. A hotarat, insa, sa se adapteze.
    Drept urmare, dupa 2 sau 3 zile, s-a dus la o proiectie speciala, undeva in aer liber. Era un proiect ceva. Acolo a zis “ba, daca astia-s nesimtiti, hai sa fiu si eu”. Acolo, insa, surpriza: toata lumea aduna gunoaiele si nu era nimeni deranjat sa faca asta. Si-a intrebat colegii de ce. La care ei i-au explicat: pai aici n-are cine sa faca curat dupa noi si daca lasam mizerie, nu ne mai pune municipalitatea la dispozitie spatiul. La mall d-aia platesti bilet, sa faca cineva curat dupa mine. Daca n-au bani sa plateasca om/femeie de serviciu, sa scumpeasca biletul si gata. Eu nu accept sa si dau bani, sa si strang gunoiul.

    Si tot de mentalitatea asta m-am lovit mergand prin mall cu un amic, plecat si el de cativa ani. Ne-am dus sa probam niste haine. Eu, ca asa stiu si asa mi se pare normal, zic hai sa le punem la loc: asta a fost luata de aici, asta de aici… La care el: ce faci, ma? Faci munca angajatilor? Ei de ce sunt platiti?

    Mentalitate de occident, nu neaparat nesimtire.

    • Reply
      Ianolia
      16 April 2019 at 22:21

      Sunt lucruri care sunt treaba angajatilor, vezi angajatii din magazinele de imbracaminte unde iti dau o eticheta cu numarul de articole cand intri in cabina si la iesire le dai ce nu iei si pastrezi ce iti convine, dar sunt si lucruri de bun simt, gen strangi dupa tine nu conteaza unde esti. Si am fost la cinema si cu englezi, precum Scott si fratele lui si ei niciodata nu au lasat mizerie in urma. Spuneau ca obiceiul asta s-a dezvoltat in ultimii cativa ani si ca unii oameni pur si simplu nu strang. Acum tot cred ca e o problema de crestere si daca nu, pur si simplu e o practica populara acum. Dar mie mi se pare ciudat.

Leave a Reply

%d bloggers like this: