Ce nu îmi place în Londra

Pe data de zece aprilie am împlinit doi ani de la mutarea în Londra. Când m-am decis să părăsesc România, am plecat doar cu gândul de a mă întoarce.  Mi-am spus, atunci, că nu voi petrece mai mult de doi ani aici, că vreau să mă întorc şi să mă mut într-un oraş mare pentru a-mi finaliza studiile. Am multe gânduri după aceşti doi ani petrecuţi la Londra. Dar pentru că am mai scris despre ce îmi place aici, aici şi aici m-am gândit că ar trebui să fac o listă cu ce nu îmi place în Londra. Şi nu, Londra nu e perfectă sau vreun paradis în care totul este perfect. Aşadar, aceasta este lista mea cu ce nu îmi place în Londra.

1. Dacă în România ai toate şansele să întâlneşti oameni noi la tot felul de evenimente, să legi prietenii şi să menţii acele prietenii sau să descoperi dragostea, în Londra aceste lucruri nu prea sunt posibile. Oamenii trăiesc destul de departe unii de alţii, mai toţi lucrează, zilele libere sunt diferite, durează mult să ajungi de acasă la muncă sau de acasă la casa prietenilor şi oamenii se văd extrem de rar. Cu dragostea este şi mai greu şi pare că aplicaţiile de dating sunt menite, cumva, să salveze londonezii de boala singurătăţii. Relaţiile nu par atât de profunde, durabile sau stabile.
2. Sistemul de sănătate la ei ca şi la noi are multe bube. Dacă la noi te duci la medic şi stai la coadă ca să iei o reţetă şi o trimitere, aici abia găseşti o programare într-o lună şi asta numai pentru probleme minore. Să ajungi să vezi un specialist, pentru că sunt extrem de puţini, poţi aştepta luni de zile iar pentru operaţii încă şi mai mult, până la ani, pentru că nu există fonduri.
3. Nu îmi place ideea cu care majoritatea tinerelor, fetelor, copilelor pleacă la drum în viaţă. Pentru că viaţa e scumpă în Londra, pentru că munca e munca şi necesită orare, ore pe drum spre şi de la, etc multe tinere aleg calea uşoară de a primi bani şi, eventual, case de la Guvernul Britanic. Există, aşadar multe mame singure cu unul până la trei, patru copiii pe care le vezi pe stradă la orice oră din zi etalând noile tendinţe în materie de îmbrăcăminte, încălţăminte sau tehnologie. Dacă munceşti şi ai un partener pare să fie mai greu, dacă vrei să dai naştere unui copil, deoarece angajatorii acoperă 90% din venitul mamei în primele şase luni postnatale iar guvernul acoperă următoara perioada, cu £148 pe saptămană până la maxim 39 de săptămâni. Aşadar, dacă vrei să-ţi “măreşti” familie în Anglia trebuie să începi să economiseşti din timp.
4. Mai ţineţi minte filmele englezeşti, accentul plăcut, politeţea şi curăţenia? Toată acea idee preconcepută despre Anglia s-a cam dus pe apa sâmbetei. Am fost surprinsă de faptul că ai noştri sunt mai curaţi şi decenţi decât mulţi dintre englezi. Cel mai acut simţi şi vezi lipsa de respect şi nesimţirea în cinematografe unde noi ne adunăm mizeria şi toate produsele folosite în timpul filmului în timp ce marea majoritate a celorlalţi spectatori lasă în urma lor munţi de gunoaie. Not ok, London!
5. Nu l-aş numi un stil de viaţă, pentru că e orice numai asta nu dar modul în care tinerii londonezi înţeleg distracţia este destul de ciudat. Vei vedea, adesea, în weekenduri, dar şi în timpul săptămânii, tineri care ies în pub-uri şi baruri la nouă sau zece seara şi îi vei vedea afară undeva spre miezul nopţii beţi, abia ţinându-se pe picioare, lăsând sume cu multe zerouri în spate. Vei vedea femei pe jumătate dezbrăcate în căutarea tipilor cu care să meargă acasă doar pentru un singur scop şi acela nu este de a face dragoste ci pentru a obţine ceea ce am menţionat la punctul trei. Moralitatea moare şi nu mă refer aici la chestii religioase ci strict la a fi un om decent şi moral.
6. Nu îmi mai place vremea pentru că mă afectează direct. Pentru locuitorii din Anglia, în general, vremea este ceva normal, au crescut şi s-au dezvoltat astfel dar pentru cineva care a trăit douăzeci de ani şi mai bine într-o ţară preponderat însorită este foarte greu să se adapteze la cenuşia şi înnorata Londra şi nu vorbesc despre acea apatie pe care o avem şo noi în zilele înnorate de acasă. Când mă refer la faptul că vremea Londoneză afectează romanii, polonezii, bulgării s.a. mă refer la faptul că există un sindrom pe care englezii îl numeşte S.A.D şi care este specific imigranţilor acestor tari. Din cauza lipsei de raze solare devenim apatici, anxioşi, depresivi pentru că dezvoltăm insuficienta a vitaminei D în organism. Nu, pastilele nu ar trebui să fie o soluţie aici dar sunt pentru că nu ai altă metodă de a menţine metabolismul funcţional atunci când o vitamină esenţială lipseşte.
7. Englezii sunt fals politicoşi dar nu ştiu dacă din cauza felului lor de a fi educaţi sau din cauza influenţelor venite din partea imigranţilor. Tind să cred că nesimţirea, grabă şi nerăbdarea a venit ca un răspuns al interacţiunii cu imigranţii. Dacă nu stai la periferia Londrei, unde oamenii mai sunt politicoşi, mai există cozi clare şi oamenii sunt mai atenţi în centrul Londrei este prăpăd. Dacă nu mergi repede rişti să fii împins, bruscat şi poate şi înjurat. Oamenii sunt grăbiţi şi neatenţi, nepăsători, ursuzi, leneşi, nesimţiţi şi chiar gata să dea din coate şi din picioare doar ca să treacă de tine.
8. Nu mi se pare că mâncarea englezească este delicioasă, sau la fel de bună precum cea românească, mâncarea indiană, italiană sau chinezească. Mi se pare că mâncarea lor este un fel de mix de mâncăruri din mai multe ţări, probabil tot ca o influenţă a imigranţilor. Probabil de aceea se spune că mâncarea indiană este mâncarea naţională a englezilor. Produsele congelată sunt principalul tip de hrană şi ştiu asta pentru că locuiesc de aproape doi ani cu o familie de englezi. Singura modalitate prin care te poţi bucura de adevărata mâncare românească este dacă reuşeşti să găseşti magazine cu specific românesc de unde să îţi iei ingredientele, altfel nu te vei bucura de acelaşi gust şi consistenţă.

Încă încerc să îmi dau seama ce vreau să fac în continuare, să învăţ să mă adaptez aici şi să nu iau lucrurile personal doar pentru că provin dintr-un mediu complet diferit unde m-am bucurat de înţelepciunea unei bunici şi a unei mame care m-au crescut şi mi-au oferit condiţiile pentru a mă dezvolta şi a deveni omul care sunt azi. Poate, într-o bună zi, voi avea curajul, maturitatea şi cunoştinţele pentru a mă întoarce acasă şi pentru a valorifica tot ceea ce am acumulat peste hotare.