Picnic aniversar Avincis

Anul acesta, revenită acasă pentru concediul anual, am încercat să fac un plan de acţiune pentru că prietenul meu englez, deja îndrăgostit de România şi considerând-o a doua ui casă, să descopere alte frumuseţi care să-i rămână în minte şi în suflet. Aflând de revenirea noastră, nu mare mi-a fost mirarea să primesc un mesaj de la Daniel Botea care ne întreba dacă ne-ar “coafa” o experienţă nouă, un Picnic aniversar Avincis. Eu am, deja, o istorie bogată şi frumoasă cu Crama Avincis dar trebuia să îl iniţiez şi pe Scott în tainele vinului bun românesc. Aşadar am spus da, fără să stau pe gânduri, invitaţiei familiei Stoica de a participa la picnicul anual organizat de aceştia pentru prieteni şi colaboratori, în fiecare an, în cea de-a doua zi de Rusalii.

Crama Avincis de pe Domeniul Vila Dobruşa a fost inaugurata a doua zi de Rusalii a anului 2011 şi familia Stoică păstrează tradiţia sărbătoririi acestei zile importante din viaţa lor organizând un picnic plin de surprize din care nu lipseşte vinul, brânză, muzică bună şi căluşarii. Faptul că aceşti oameni decid să împărtăşească bucuria lor cu cei dragi şi să le ofere posibilitatea sărbătoririi alături de ei mi se pare o dovadă de maturitate, înţelepciune şi îmi aminteşte de acei lideri care se ridică în timp ce îi ridică pe alţii nu doborând orice le iasă în cale. Iar eu sunt recunoscătoare familiei Stoica pentru că, indirect, mi-au oferit posibilitatea de a revedea prieteni vechi, oameni dragi, de a descoperi o oază de linişte şi pace şi de a-mi pune ordine în gânduri măcar pentru o zi.

Prinsă în discuţii cu oameni pe care nu îi mai văzusem de mult timp, fermecată de acorduri muzicale variate şi îmbătata de parfumurile vinurilor şi ale brânzeturilor am ratat vizitarea cramei dar am luat la pas, alături de Scott şi Marian, proprietatea aceasta verde, curata şi care păstrează tradiţiile vii. Am descoperit un loc în mijlocul Drăgăşaniului în care timpul e mai blând cu oamenii, necazurile se uită, oamenii sunt mai blânzi şi mai statornici iar noul şi vechiul se împletesc într-un dans vechi în straie de sărbătoare cu parfum de amintiri.

Se spune că romanul este şi rămâne roman pe oriunde se duce şi mie întotdeauna mi-a fost drag să le povestesc străinilor despre frumuseţea României cu plaiurile sale întinse, cu munţii care ating cerul, cu marea la care se întorc ai noştri în fiecare an, cu tradiţiile noastre adânc înrădăcinate şi cu frumuseţea portului nostru naţional cu zestrele ieşite din mâinile bunilor noştri sau moştenite de la cei duşi sunt ale noastre şi le purtam cu mândrie chiar şi azi. Probabil de aceea a râs inima în mine şi am lăsat să îmi cadă lacrimi fierbinţi pe obraz, fără să îmi pese de nimeni şi de nimic, odată cu apariţia Ansamblul Strugurelul, aceşti copii speciali care învaţă dansurile vechi de sute de ani ale poporului român şi poartă cu atât de multă mândrie şi grijă portul popular care nu are asemănare. Dansul, jocul, chiotele şi glasurile lor la unison m-au făcut să mă reîntorc acasă cu tot sufletul şi să las ceva din mine chiar acolo, pe iarba verde cu miros de proaspăt tăiat al ierbii care înconjoară Vila Dobruşa şi între dealurile acelea muncite de mâini neobosite de oameni pasionaţi, buni şi inimoşi care dau mai departe acele licori cu gust şi arome dintre cele mai variate şi pentru toate preferinţele omului născut şi crescut la oraş căruia-i e dor de pământul românesc autentic.

Scott a avut posibilitatea de a vedea, pentru prima dată în viaţă, jocul calusărilor. Căluşarii sunt aceşti oameni blânzi şi buni pe care îl întâmpinăm în fiecare an de Rusalii şi care izgonesc spiritele rele şi protejează omul şi munca acestuia. Călușul este un ritual vechi de secole, o valoroasă creație populară şi artistică de origine precreștină dar și un spectacol impresionant, fiind primul dans românesc înscris în Lista Capodoperelor Patrimoniului Oral și Imaterial al Omenirii (Masterpieces of the Oral and Intangible Heritages of Humanity) a UNESCO pe 25 noiembrie 2005.

M-am bucurat să o revăd pe doamna Anca Lozan Dumitrescu, această femeie cu inima de aur şi suflet de roman frumos care nu s-a îndurat să trimită la pierzanie portul popular oltenesc cu tot ceea ce presupune el. Doamna Anca menţină vie una dintre activităţile tradiţionale specifice zonei Olteniei, ţesutul, transmiţând, aşa cum ştie mai bine, generaţiilor viitoare îndeletnicirea aceasta care se încăpăţânează să ne bucure ochii şi sufletele cu frumuseţea, coloristica şi decoraţiunile specifice zonei mele natale. Covorul oltenesc înseamnă covoare ţesute şi brodate manual şi îi puternic ornate cu modele variate prezentând şi păstrând tradiţii şi obiceiuri rămase moştenire şi pe care avem datoria de a le păstra vii şi a le transmite, mai departe, celor care vin.

M-am îndrăgostit şi am adus cu mine în Anglia o parte din bogăţia Cramei Avincis. Deşi o iubitoare declarată a sauvignonului blanc, am ales să mă delectez cu un nou buchet înmiresmat. Deşi Domnul de Rouă Alb m-a fermecat de la prima degustare, am decis să iau cu mine două sticle, din păcate mi-a fost teamă să achiziţionez mai multe din cauza eventualelor probleme pe care sticlele le-ar putea suferi în bagajul de cală, de Vilă Dobruşa Pinot Gris, Tămâioasă Românească & Fetească Regală cu arome de piersică și lămâie de care m-am îndrăgostit iremediabil. Pentru că acum noua gama este comercializata şi în supermarketuri, cel mai probabil vom reveni în Anglia după mini vacanţa de iarna cu alte câteva sticle de împărţit cu prietenii şi cu noi înşine şi de a aduce o parte a Olteniei cu noi chiar şi peste mări şi munţi.

Sunt mândră, fericită şi cât se poate de doritoare de a reveni. Încă îmi salta inima de bucurie la gândul că am avut posibilitatea şi oportunitatea de a fi prezentă şi a sărbători, împreună cu familia Stoică, încă un an bogat, experienţe memorabile, gusturi şi parfumuri deosebite şi amintiri pe care nu vreau să le şterg din inimă şi minte. Vreau şi sper să revin pe dealul unde timpul a avut răbdare cu mine, soarele mi-a brăzdat chipul înnegrit de norii londonezi şi inima mi-a revenit acasă, pe plaiurile unde am devenit ceea ce sunt azi.