Ghidul cumpărătorului în vremurile Coronavirusului

Ghidul cumpărătorului în vremurile Coronavirusului nu se vrea a fi doar un mod prin care să ai mai multe idei despre cum poţi ajuta la protejarea ta şi a celor dragi ţie. Acest articol se vrea a fi şi o scrisoare deschisă a unei fete aflate într-o ţară în care numărul cazurilor a depăşit, deja, 25000 şi nu pare să se oprească către România care nu conştientizează cât de periculoase şi dramatice sunt efectele acestei pandemii.

Vă scriu din Anglia, vă scriu din viitorul vostru, din prezentul meu într-o tară care s-a jucat cu sfaturile doctorilor, unde există sute de morţi zilnic şi de unde timpul pare că nu mai este atât de răbdător cu oamenii precum speram noi. Ne uităm la voi aşa cum oferiţi aceleaşi argumente pe care şi noi le-am scuipat în urmă cu săptămâni întregi. Ne uităm la voi cum daţi vina pe diaspora, cum nu credeţi că tot ce se întâmplă e real, cum vă lăsaţi bătrânii iubiţi singuri şi neputincioşi în case. Ne uităm la voi aşa cum ne uităm la Italia acum mai puţin de două săptămâni. Cu frică, cu groază că celor pe care noi, cei rămaşi afară, le-am dat (ne)şansa de a nu ne vedea pentru a avea şansa de a ne revedea într-o lume de peste câteva luni unde totul se va calma.

Vă veţi întreba cum arată lumea de după pandemie? Vă veţi îngrijora pentru că nu vă veţi mai aminti cum arată lumea înainte de pandemie. Tristul sau fericitul adevăr este că această planetă este cât se poate de puternică şi se dezvolta şi respira şi fără noi, dar se regenerează pentru noi. Ia acea pauză pe care nu a mai primit-o de mii de ani şi învaţă să se redreseze, pentru a ne reprimi.

Veţi duce dorul tuturor celor iubiţi, dar mai ales celor pierduţi, fie din cauza timpului, a distanţei sau a bolii. Cu unii dintre ei veţi reintra în contact, pe alţii îi veţi plânge, cu cei mai mulţi nu veţi mai vorbi din nou odată totul reîntors la normal. E legea firii, mergem mai departe indiferent ce se întâmplă. Din păcate, multe alte nenorociri se vor întâmpla în case despre care nimeni nu ştie nimic sau toată lumea ştie dar nu se poate sau nu se vrea implicare. Mulţi copii vor fi bătuţi, la fel vor fi şi mamele sau taţii lor. Mulţi oameni se vor simţi precum ar păşi în oraşe fantomă sau în zone crepusculare. Mulţi vor plânge şi deplânge timpul petrecut departe de cei iubiţi. Aici ne întrebam dacă anul trecut sau anul de dinainte sau oricând ne-a fost dat să ajungem în vreo vacanţă acasă va fi fost ultima dată când ne vom mai privi în ochi părinţii sau bunicii? Vom mai avea, oare, acea şansă de a mai sta la aceeaşi masă, de a ne îmbrăţişa, de a mai râde?

Te vei uita de zeci de ori peste umăr când mergi la magazin în oraşele fantomă, pe străzile pustii şi fără sunet de paşi, mai ales ca femeie. Te vei întreba dacă aşa se sfârşesc societăţile, dacă aşa se dărâmă imperiile, dacă aşa arată colapsul economiei sau democraţiei. Te vei teme că ai păşit în trecut, înapoi în comunism. Vei auzi sirenele poliţiei şi ambulantelor pe străzi şi te vei ruga cu tot sufletul să nu se îndrepte în direcţia celor dragi ţie sau oricine va fi să fie bine. Poate vei vărsa câteva lacrimi de neputinţă, groază, revolta sau speranţă. Apoi vei ajunge acasă şi vei mânca, în linişte, singur sau cu cineva drag. Dacă nu te-ai spălat bine pe mâini, dacă ai luat ceva pe par atunci când acel om s-a izbit de tine în goană după vreo conservă uitată pe raft? Tu ai luat doar cele necesare.

Am ajuns să ne facem programări, să facem cumva să ne întâlnim la acelaşi supermarket ca să ne vedem, ca să râdem puţin de absurdul situaţiei, ca să ne ştim bine. Nu ne putem îmbrăţişa, nu putem sta la poveşti prea mult pentru că nu avem voie. Suntem prea mulţi într-un singur loc şi poliţia patrulează străzile. Nu putem fi prea mult pe străzi altfel riscăm amenzi şi abia ne descurcăm cu salariile alea de 75% sau 80% pe care le luăm. Dar, în acelaşi timp, oamenii îşi vor arăta adevărata natură. Unii te vor surprinde, plăcut sau neplăcut, unii îţi vor confirma părerile iar alţii vor da cu opiniile tale de pământ dovedindu-ţi cât de tare te înşeli să crezi că un om e aşa doar pentru că e x sau y.

Veţi deveni părinţii părinţilor voştri şi copiii copiilor voştri. Veţi învăţa unii de la alţii, veţi descoperi că nu mai aparţineţi de anumite grupuri sau veţi înceta relaţii pe care v-a fost teamă să e încetaţi mai devreme. Veţi divorţa, veţi decide să vă căsătoriţi imediat ce totul se termină, veţi concepe copii, veţi face planuri de viitor, vă veţi bucura mai mult de viaţă când totul va fi trecut şi veţi face lucrurile pe care le-aţi tot amânat din lipsă de cine ştie ce. Veţi demisiona, veţi merge să vă găsiţi adevărata menire, veţi călători mai mult, veţi petrece mai mult timp cu cei dragi, veţi fi mai umani sau veţi fi exact la fel cum aţi fost înainte de pandemie.

Vi se va spune că suntem toţi în aceeaşi barcă şi parte din aceeaşi societate şi este adevărat! Veţi înţelege umanitatea şi umanul altfel, veţi realiza cât de important este scopul vostru în acea societate şi ce însemnaţi ca individ pentru alţi zeci de indivizi. Dar barca aceasta în care suntem toţi nu arata la fel pentru toată lumea. Unii au acces la părţile de sus, unde soarele străluceşte, gradina este înverzita şi vecinii se zăresc printre găurile mici din gard. Unii sunt la ultimul nivel în blocuri de beton reci la mii de km de cei dragi sau îndeajuns încât să nu vadă niciun om cunoscut cu săptămânile. Pandemia nu arata la fel pentru toată lumea.

Dar acestea sunt doar câteva din lucrurile pe care le văd şi poate, deja, le vedeţi şi voi zi de zi. Va deveni mai greu, din ce în ce mai greu. Veţi fi speriaţi şi poate veţi vorbi cu cei din jur despre temerile voastre sau le veţi ţine adânc îngropate în inima de teamă de a nu le crea şi celor iubiţi mai multă panică. Veţi vedea lumea cu alţi ochi şi odată totul terminat veţi şti că lumea nu va mai fi la fel, niciodată. Atunci când pandemia se va fi terminat, în luni, săptămâni sau zile viaţa aşa cum o ştiaţi voi nu va mai fi aceeaşi.

Am o mulţime de oameni dragi acasă, în România. De fapt, toţi oamenii dragi mie sunt acasă, în România. Sunt singură aici şi mi-e frică de ce ar putea să se întâmple cu ei. Şi de aceea vreau să vă rog, pe voi romani, pe fiecare în parte, să fiţi responsabili şi să aveţi grijă de voi că bătrânii mei şi oamenii dragi mie să mă mai poată vedea.

De aceea vă rog să adoptaţi un comportament responsabil la cumpărături, aşa cum facem şi noi aici, pentru a ne proteja de Coronavirus. Şi cum putem face acest lucru mai bine decât prin respectarea Ghidul cumpărătorului în vremurile Coronavirusului:

1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.

#AsteaAșaSeFac şi Ghidul cumpărătorului în vremurile Coronavirusului sunt iniţiativa lui Cristian China-Birta & Blogal Iniţiative în aceste vremuri tulburi.