I am back in Spring Superblog 2025 dar nu știu cât voi rezista. Parca că ultima ediție la care am participat a fost acum o viață și o zi și știu că mi-am ieșit din mână teribil și că timpul nu se mai dilată și contractă că și cum ar fi nelimitat.
Întotdeauna am folosit scrisul că mod de a rămâne întreagă în timp ce luptam cu demoni nevăzuți și neștiuți de nimeni. Și întotdeauna am reușit să trac prin toate pentru că mă puteam elibera emoțional astfel.
De la mutarea în Marea Britanie, cu toate că am încercat să mă țin de bunele obiceiuri, timpul mi-a fost mult limitat și ușor, ușor am început să scriu tot mai des. Asta se vede și s-a tot văzut în ultimii ani pentru că anxietatea și depresia m-au acaparat cu atâta foame încât mi-a fost imposibil să mă zbat.
Anul acesta mi-am promis mie însămi să nu mai caut scuze și să mă reîntorc la ancora mea de demult, scrisul. Nu știu cât de multe probe voi răzbi sau cât de mult sens vor avea gândurile mele șubrede dar voi încerca să-mi țin promisiunea.
Tuturor celor care au decis să se înhame în această călătorie le urez spor și succes. Celor care au ales sa ne citească de pe margine le doresc lectură plăcută.
Cum ar spune romanii engleziți, let the Spring SuperBlog 2025 begin.
No Comments