Confortul de sub plapumă

De când mă ştiu, am avut probleme cu somnul şi am folosit mecanisme diverse pentru i putea da voie lui Moş Ene să mă viziteze. Da, chiar şi în copilărie. Ianolia mică avea un casetofon cu radio şi pickup în cameră. Am fost un copil norocos pentru că în fiecare noapte, fără abatere, adormeam fie pe acorduri muzicale fie ascultând poveşti pe placă. Aşa am ajuns să devin povestitorul clasei în anii de grădiniţă în care educatoarele strângeau toţi copiii într-un semicerc, cu mine în faţa tuturor, pentru a le istorisi un nou basm nemuritor. Şi cum obiceiurile vechi se sting greu, nici până azi nu am reuşit să descopăr o reţetă a succesului absolut prin care să simt confortul de sub plapumă şi să adorm imediat.

Întotdeauna am dormit, într-un fel sau altul, acoperită. Nu ştiu dacă din cauza fricii, anxietăţii sau pentru că mă simţeam în siguranţă. Fie iarnă, fie vară a trebuit să am măcar o parte dintr-o pătură sau plapumă pe mine. Cel mai mult îmi plăceau iernile friguroase în care eram acoperită cu plapuma aceea grea care îmi încălzea sufletul chiar şi când caloriferele erau reci bocnă. Mi s-a părut, şi încă mi se pare, că sunt prea vulnerabilă atunci când dorm. Ca şi cum niciodată nu m-am simţit în siguranţă sau în control. Acolo, sub aşternutul curat, puteam citi poveşti de toate felurile după ora de culcare, puteam să fiu apărată de cuvintele usturătoare ale oamenilor cruzi şi puteam să mă ascund de privirile compătimitoare sau vicioase ale celor care nu aveau răbdare să-mi cunoască sufletul. Plapuma era aliatul meu de nădejde fie că îmi ascundeam lacrimi amare, râdeam cu gura până la urechi, scriam în jurnal sau citeam oracolul plin de secretele prietenelor mele proaspăt adus de afară. Mirosea a proaspăt spălat, a aer rece de iarnă, a cerneală aproape uscată, a dor şi durere, a bucurii şi chicoteli necontrolate dar şi a frică şi ruşine sub plapuma mea grea.

Crescând într-o casă agitată, gălăgioasă şi plină de caractere diverse, am învăţat că am foarte puţin timp doar pentru mine. Aşa am învăţat, de timpuriu, că noaptea îmi este un aliat de nădejde. Atunci aveam toată casă doar pentru mine. Puteam citi, puteam scrie şi puteam să fiu doar eu şi gândurile mele. Dormeam zilele şi nopţile mă găseau tot trează, tot activă şi din ce în ce mai obosită psihic, fizic, emoţional. Se spune că noaptea se întâmplă miracole, în noi mai ales, pentru că tot corpul nostru conspiră pentru a ne alina, a ne vindeca şi a ne pregăti pentru încă o zi de viaţă. Eu, însă, lucram împotriva corpului meu, până când acesta a zis ajunge, în cel mai teribil mod şi la momentul cel mai inoportun. Pentru că dacă nu te asculţi pe tine şi nu iei decizii pentru a fi în siguranţă, corpul tău va decide să se oprească.

În momentul în care eu şi prietenul meu ne-am mutat împreună în ceea ce a devenit casa noastră pentru şase ani jumătate, am primit cel mai frumos sfat din partea mamei mele. Pentru că am pornit de la zero şi a trebuit să mobilăm acel apartament, nu ştiam cum să ne împărţim cheltuielile cât mai eficient cât să nu rămânem neacoperiţi în cazuri urgente. Mama mea ne-a sfătuit atunci  să luăm în considerare lucrul care ne va fi cel mai util şi cel mai benefic în casă. Pentru că petrecem cea mai mare parte a timpului la muncă sau în afara casei, atunci când ne întoarcem în căminul nostru, în locul unde ne simţim în siguranţă, ne întoarcem pentru a ne reîncărca bateriile. Investiţi într-un pat decent, în aşternuturi rezistente şi din materiale care sunt bune izolatoare termice. Investiţi în perne moi dar stabile pentru cap, gât şi spate. Investiţi în voi şi confortul vostru pentru că sănătatea odată pierdută nu se mai cumpără oricâte averi ai fi dispus să plăteşti. Am ascultat.

Există în lumea aceasta mare oameni care, odată pus capul pe pernă, adorm fără niciun fel de problemă. Şi există oameni care gândesc prea mult, suferă de anxietate şi/sau depresie, se luptă cu niveluri ridicate de cortizol din cauza stresului cotidian şi au nevoie de ore şi pregătiri suplimentare pentru a se putea lăsa pe mâna lui Moş Ene care, cumva, poate s-ar îndura de ei şi le-ar permite să intre pe tărâmurile nevăzute cu ochii deschişi. Când mai adaugi şi apneea de somn în discuţie, cum este cazul meu, nopţile cu somn odihnitor şi nederanjat devin un vis aproape de neatins. Potrivit ceasului meu inteligent, aş putea să fac câteva schimbări în rutină mea de somn. Poate ar ajuta şi dacă nu aş sta cu ochii în telefon cu orele înainte de culcare, privind videoclipuri cu oameni care fac cumpărături, curata covoare sau, mai nou, îmi spun ce au mâncat în ziua respectivă la cantină coreeană a biroului unde lucrează.

În trecut, oamenii adormeau odată cu asfinţitul şi se trezeau odată cu răsăritul soarelui. Nu existau draperii care să blocheze razele soarelui, stâlpi de iluminat în cartiere care să se strecoare printre perdelele întredeschise ori vecini petrecăreţi sau matinali şi muncitori. Mulţi dintre noi folosim telefoane, tablete, laptopuri şi alte minuni ale tehnologiei târziu în noapte, deşi doctorii ne sfătuiesc să nu folosim expunerea la lumina albastră înainte de culcare. Viaţa cotidiană tot mai stresantă ne ţine şi ea în priză şi nu ne dă răgazul să ne detaşăm, să luăm o pauză, să închidem tot pentru câteva ore libere alături de familie. Sinteticul ne îmbracă zilele şi nopţile şi naturalul abia se mai foloseşte, fie pentru că este scump, durata de procesare este mai lungă sau ambele. Suntem din ce în ce mai nesănătoşi şi este tot mai dificil să ne revenim.

Suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine şi asta ne-o spun corpurile noastre. Fugim de natural pentru că ni se pare mai uşor să ne alegem produse care nu durează mult timp şi pe care trebuie să le înlocuim constant. Nu suntem economi, suntem derutaţi şi pierduţi. Plătim sume mari pentru tehnologii noi dar ne zgârcim când vine vorba de sănătatea noastră. Am schimbat, personal, multe seturi de perne, de exemplu, în ultimii zece ani. Nimic nu mi se pare confortabil şi ajung să dorm pe câte 3 perne odată, doar să simt că am o poziţie mai bună. Între timp umerii mei suferă şi nu îmi pot întoarce capul să privesc un răsărit timid în jumătate dintre zile.

România se află la cea de-a doua ediţie a Studiului Naţional Privind Calitatea Somnului (Realizat împreună cu Institutul RoNeuro) şi m-au speriat rezultatele acestuia. De la somn întrerupt în timpul nopţii din cauza stresului şi problemelor fiziologice (60%), la folosirea exagerată a dispozitivelor smart (60.57%) sau a televizoarelor (51.62%) înainte de culcare, la nevoia de medicamente precum melanina (39.47%) sau cicluri de somn mai mici de cinci ore (unul din cinci români) nu e de mirare că ne mişcăm în viaţa pierduţi, derutaţi, obosiţi şi nefericiţi. Podcastul Eu Dorm Bine a venit ca o nevoie naturală de a găsi soluţii aplicabile în viaţa omului normal care să îi ofere suport şi o mai bună înţelegere a efectelor lipsei de somn. Primul episod este deja live si regasim răspunsuri la întrebări legate de somn si lipsa acestuia. Oana Tatu, co-fondator Confort Merino poartă o discuţie utilă și interesantă cu Dr Oana Stan, medic neurolog în cadrul institutului RoNeuro în care ne amintesc faptul că somnul este un fenomen neurologic care menține și reface starea de sănătate. Cea mai importantă mi s-a părut discuția despre apneea de somn, o condiție cu care mă confrunt de mai bine de trei ani și pentru care folosesc un aparat CPAP (Presiune Pozitivă Continuă a Căilor Respiratorii) în fiecare noapte. Episodul următor va apărea curând, aşa a dacă aveţi întrebări sau sugestii le puteţi lăsa în comentarii.

Vremurile se schimbă, pământul se schimbă şi viaţa noastră, aşa cum o ştim, se dilată şi se contractă în funcţie de trenduri, influenceri care atrag un public mare şi noutăţi. Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că temperaturile sunt tot mai ridicate din cauza schimbărilor climatice şi anotimpurile din ce în ce mai umede şi greu de suportat. Dar tot mai mulţi oameni redescoperă viaţă simplă, în afara oraşelor aglomerate şi înconjuraţi de natură, animale şi alimente crescute în casă. Veşnicia, se spune, s-a născut la sat şi ştiu că cele mai frumoase vacanţe ale copilăriei mele au miros de praf, de oi şi brânză grasă, de poame coapte în bătaia soarelui de Cuptor şi de lemn ars în soba de teracota.

Bunicul şi fratele său au crescut înconjuraţi de oi şi ne-au spus nou, nepoţilor, că cele mai bune haine de vară sunt cele făcute din lână de oaie. Te apără de soare arzător pe câmp, la muncă, dar şi de ţânţari şi alte lighioane nesuferite, spuneau ei. Şi ceva adevăr se găseşte în graiul lor bucovinean pentru că materialul din lână de oaie respira mai bine şi păstrează temperatura naturală a corpului. Pilotele Confort Merino sunt fabricat în România din lână merinos organică în interior şi bumbac organic la exterior pentru a menţine un echilibru terminc (termoreglare) pe toată perioada somnului. Pentru că, atunci când dormim, corpul îşi pierde din capacitatea termică şi doctorul meu întotdeauna îmi recomandă să fiu atentă cu mediul în care dorm, să nu fie prea cald şi închis dar nici prea rece şi deschis. Pilotele Confort Merino şi, mai ales, pătura ponderală are beneficii în reducerea anxietăţii datorită potenţialului de a îmbunătăţi calitatea somnului. Mi se pare, cumva, că este nepoata mai tânără a păturii cu care am crescut cu toţii, aceea grea cu care ne acopereau mamele şi bunicile în nopţile crunte de iarnă şi cu care au crescut generaţii de romani şi au supravieţuit iernilor fără căldură ale comunismului şi care erau păstrate cu sfinţenie.

Toată revenirea aceasta la natură şi natural, la nevoile de bază şi la simplitate este normală pentru că există un moment în viaţa fiecăruia dintre noi când ne dăm seama că am tras prea mult şi am ajuns într-un impas. Suntem pierduţi, supăraţi, nervoşi, obosiţi şi avem atât de multă frumuseţe şi natură care ne aşteaptă să ne întoarcem. Satul românesc tradiţional poate fi modernizat, dar păstrându-şi elementele care le-au permis bunicilor noştri să trăiască vieţi lungi şi să adune poveşti de spus celor care vin.

Dar schimbările din vieţile noastre nu trebuie să fie majore. Putem să ne îmbunătăţim viaţa acum, câte puţin în fiecare zi, făcând paşi pentru binele nostru şi al celor din jur. Putem citi dintr-o carte înainte de culcare în loc să butonăm pe telefoane. Pijamalele din bumbac sau chiar din lână sunt mai bune variante termice decât ceva sintetice. Sau, cine ştie, poate preferaţi costumul natural, nud, care poate, de asemenea, fi o variantă bună de luat în calcul. Încercaţi să aveţi aceleaşi ore pentru somn şi trezire. Dormiţi între opt şi zece ore. Femeile, din cauza hormonilor cu care se luptă zi de zi, ar trebui să doarmă ceva mai mult decât bărbaţii, spun doctorii. Rutina, în unele cazuri, este cel mai bun antidot. Redeveniţi iubitori şi atenţi cu celălalt. Conexiunea umană este, de cele mai multe ori, benefică creierului şi ne poate ajuta să reducem stresul şi să ne simţim în siguranţă.

Dacă te simţi obosit, frustrat, stresat, dacă simţi că nu poţi slăbi, eşti anxios, nu te poţi concentra sau ceva se întâmplă cu tine, fă paşi mici şi schimbă-ţi viaţa, măcar puţin. Mergi la doctor, întoarce-te la natural, renunţă la sintetic pe cât poţi de mult şi investeşte în tine şi îmbunătăţirea vieţii tale. Nu ne permitem să ne îmbolnăvim, mai ales dacă avem oameni care depind de noi dar nici nu ne permitem să nu avem grijă de noi. Haideţi şi să ne luăm timp atunci când corpul spune nu şi să ne bucurăm de confortul de sub plapumă. Alergam grăbiţi prin viaţă şi nu mai apucăm să ne bucurăm de zilele normale. Nu trebuie să schimbăm lumea în fiecare zi, dar este important să avem grijă de noi şi cei dragi pentru a putea face faţă vieţii de zi cu zi. Fiţi blânzi cu voi şi lăsaţi-vă timp pentru relaxare, vindecare şi revenire. Azi nu alerg. Azi mă odihnesc. Poate voi reuşi să-l redescopăr pe Moş Ene.

Articol scris cu suflet pentru a treia probă a competiţiei SuperBlog2025