Un nou început

Există oameni care au rolul de ghizi în viaţa noastră. Aceştia apar în momente de dezorientare sau de nevoie, te sprijină, îţi arată calea potrivită dar întotdeauna tu eşti cel care alege. Pe măsură ce înaintezi în drumul tău, ei se îndepărtează lăsând locul altora. Mai există oameni care au rolul de “învăţători” pentru că ei vin să te înveţe ceva despre tine. Aceştia apar când te aştepţi mai puţin, iar simpla lor prezenţă te răscoleşte, te coboară sau te înalţă, dar lecţiile învăţate din întâlnirea cu ei sunt foarte puternice. Ei dispar la fel de repede din viaţa ta precum au apărut, în momentul în care ţi-ai învăţat lecţia. Şi mai există oameni care au rol de însoţitori în această viaţă, precum îngerii păzitori. Aceştia apar atunci când inima ţi-e deschisă pentru a-i primi sau pur şi simplu i-ai primit ca pe un dar de la mama natură. Ei poposesc mai mult în viaţa ta, uneori sunt lângă tine întreaga viaţă, chiar dacă nu sunt prezenţi fizic. Un nou început… Read More

Nu-ţi voi spune niciodată

Ştiu că eşti mezina familiei, că întotdeauna ai fost undeva la mijloc între a fi copleşită cu atenţie şi a ţi se da frâu liber pentru a face ceea ce îţi doreşti să faci. Probabil ai adunat şi multă furie şi resentimente faţă de mine pentru fiecare dată când ai auzit “De ce nu poţi fi şi tu că sora ta?!”. E amuzant, ştii? Pentru că mi-aş dori, într-un fel să nu fii ca mine. Să nu ştii ce înseamnă să dai totul şi să ţi se ceară propria fiinţă, să fii bătaia de joc a celor care nu înţeleg că ai o problemă şi nici să nu se profite de bunătatea ta. Nu îţi reproşez că părinţii noştri sunt mai toleranţi cu tine decât au fost cu mine. Nici nu îmi pare rău de faptul că m-au ţinut din scurt, că mi-au impus reguli stricte, că a trebuit să am grijă de tine când şi eu eram copil la rândul meu. Aceste lucruri m-au maturizat şi probabil aş fi… Read More

Recunoştinţa salvează suflete

Am învăţat să trăiesc pentru alţii. Am învăţat să înţeleg că unii oameni au nevoie de tine un timp, apoi îşi fac bagajele. Nu pleacă nimeni înainte de a lua o parte din sufletul tău. Apoi locul le este luat de alte suflete şi scenariul se repetă. Când ne aşteptăm cel mai puţin, apar ei. Acei câţiva care îţi sunt alături mai mult timp, poate o viaţă, poate câţiva ani, dar care lasă şi părţi din sufletul lor ca tribut pentru ceea ce îţi iau. Şi fiecare om din viaţa noastră ne învaţă ceva, ca un gest de recunoştinţă pentru tot ceea ce am investit în interacţiunile cu ei. Indiferent că învăţăm dintr-un bine sau dintr-o experienţă mai neplăcută. Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim grăbiţi sau dormim puţin pentru că suntem tot timpul într-un dute – vino constant. Dimineaţa şi seara reprezintă supremul galop. Ajungem peste timp să nu mai observăm cum trec anotimpurile, cum trec anii, cum trec momentele importante peste noi pentru că suntem tot timpul… Read More