Recunoştinţa salvează suflete

Am învăţat să trăiesc pentru alţii. Am învăţat să înţeleg că unii oameni au nevoie de tine un timp, apoi îşi fac bagajele. Nu pleacă nimeni înainte de a lua o parte din sufletul tău. Apoi locul le este luat de alte suflete şi scenariul se repetă. Când ne aşteptăm cel mai puţin, apar ei. Acei câţiva care îţi sunt alături mai mult timp, poate o viaţă, poate câţiva ani, dar care lasă şi părţi din sufletul lor ca tribut pentru ceea ce îţi iau. Şi fiecare om din viaţa noastră ne învaţă ceva, ca un gest de recunoştinţă pentru tot ceea ce am investit în interacţiunile cu ei. Indiferent că învăţăm dintr-un bine sau dintr-o experienţă mai neplăcută. Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim grăbiţi sau dormim puţin pentru că suntem tot timpul într-un dute – vino constant. Dimineaţa şi seara reprezintă supremul galop. Ajungem peste timp să nu mai observăm cum trec anotimpurile, cum trec anii, cum trec momentele importante peste noi pentru că suntem tot timpul… Read More