Sărut mâna pentru tot

Azi am găsit, din întâmplare, un pui de păpădie. Era mic şi dintr-odată mi-a venit dor de copilărie. M-am aplecat şi l-am studiat preţ de câteva minute. Realizam că nu este singur, ci înconjurat de zeci de alte păpădii, la fel de mici şi gata să zboare. Atunci mi-am dat seama că, deşi încă am suflet de copil, am uitat să mai dansez prin marea cu puf de păpădie sau balonaşe de săpun jucăuşe în bătaia vântului. Oare când am crescut şi când am uitat cu adevărat de probleme ultima oară? Mi-e dor să adorm prin cine ştie ce locuri, din cauza oboselii de peste zi, ca dimineaţa să mă trezesc în patul meu. Întotdeauna am considerat acest lucru magic. Mereu m-am întrebat ce spiriduş misterios mă adună, în fiecare seară, pentru ca dimineaţa să mă trezesc în pătuţul meu plin de jucării de plus, deasupra tavanului înţesat de fluturi? Mămico, nu ştiu dacă am reuşit să-ţi mulţumesc, vreodată, pentru fiecare noapte în care lăsai veioza aprinsă şi rămâneai trează… Read More