Cu ocazia ultimei vizite acasă mi-am dat seama că România urmează paşii ţărilor vestice în ceea ce priveşte deschiderea către noi culturi. Ştiu că poate suna ciudat dar acesta este adevărul şi mă bucură. Ceea ce m-a uimit şi m-a fascinat, la începuturile mele pe plaiuri englezeşti, a fost multitudinea de feţe, voci şi culturi cu care nu mai interacţionasem până atunci. Cu alte cuvinte mă uitam, admirativ, cu gura căscată la oamenii pe lângă care treceam. Probabil arătam ca o ciudată şi, fără să fi dorit să deranjez sau stânjenesc, admiram îndelung oamenii din diferite colţuri ale lumii, adunaţi toţi într-un singur loc.

Şi mi-am dat seama, călătorind înapoi acasă, că şi România îşi deschide porţile, încet dar sigur, spre a primi alte naţionalitţi şi a deveni o ţară multiculturală. Poate că ar fi util conaţionalilor noştri să se orienteze spre un traducător instant în acest caz. La cum evoluează lucrurile, dacă nu ţinem pasul cu vremurile, vremurile ne vor forţa să ne adaptăm. Şi cred că cel mai bun lucru pe care omenirea îl poate face este să interacţioneze cu alte culturi şi tradiţii. Ne-am înţelege mai bine unii pe aţii şi unii pe alţii.

Îmi amintesc cât de timidă eram acum aproape opt ani când am ajuns pe aeroportul Luton din Anglia. Şi asta nu s-a schimbat nici după mulţi ani printre străini. Am învăţat multe şi am reînvăţat şi mai multe interacţionând cu diferiţi oameni, cu diferite accente din diferite medii profesionale sau sociale. Când ajungi în ţări occidentale cu o istorie de sute de ani, cu teritorii cucerite şi pierdute de-a lungul timpului, realizezi cât de mare şi diversificată este lumea şi că engleza nu este, de cele mai multe ori, cea mai vorbită limbă. Ceea ce m-a uimit, de-a dreptul, văzând babilonul cultural şi lingvistic prezent pe străzile englezeşti, a fost faptul că majoritatea britanicilor vorbesc doar engleza, chiar dacă şi ei studiază cel puţin o altă limbă în şcoală, similar cu românii.

Deşi absolventă a facultăţii de Istorie în România, în Anglia a trebuit să încep de la zero, lucrând într-un McDonalds alături de elevi şi studenţi de toate naţionaliăţile. Ţin să menţionez acest aspect pentru că mulţi dintre conaţionalii noştri au avut un început similar în Marea Britanie dar şi pentru că există preconcepţia că mulţi imigranţi câştigă foarte mulţi bani în străinătate. Nu este cazul de fiecare dată, dar în cele mai multe situaţii sacrificiile pe care imigranţii le fac sunt mai mari decât distanţa şi dorul greu care macină şi corodează.

Când am început să lucrez în optică, mi-am dat seama cât de diferit este limbajul colocvial de cel profesional, medical. Totodată am realizat cât de mulţi romani locuiesc în aceeaşi zonă şi că unii dintre ei cunosc limba englezăa la nivel conversaţional sau doar cât să salute şi să mulţumească. Nu erau ei de vină, desigur. Mulţi lucrau fie în construcţii, fie în fabrici sau în curăţenie. Posibil ca, în majoritatea timpului, să nu fie înconjuraţi decât de conaţionali sau să nu converseze cu alţi oameni pentru lungi perioade de timp.

Eu am avut norocul să primesc ajutor din partea altor naţionalităţi, în special la începuturile mele pe tărâm britanic. Nu am avut niciodată posibilitate de traducere instantă şi uneori ce gândeam nu se potrivea cu ce ieşea pe gură. Am fost în postura în care să nu ştiu la ce se referă persoanele cu care intram în contact pentru că unele cuvinte nu-mi erau în vocabular (precum gherkins care sunt castraveţi muraţi). Uneori, când întâlneam oameni care nu aveau răbdare, îmi doream să am căști cu traducător cu mine peste tot ca să nu mă fac de râs sau să nu se supere nimeni pe mine când nu luam iniţiativă instantaneu.

Din acest motiv mi-am rugat managerul să îmi pună steagul României pe ecuson. În acest mod, conaţionalii noştri puteam avea un traducător instant în cazul în care nu se descurcau cu limba sau nu înţelegeau termenii medicali. Mai târziu, când am ajuns să lucrez într-un spital privat, am fost “translator” în timpul operaţiilor de cataractă pentru câţiva români. Este, desigur, mult mai dificil pentru persoanele în vârstă care li se alătura copiilor, în străinătate, să se adapteze la o altfel de viaţă, un altfel de mediu şi o limbă necunoscută. Aveam posibilitatea, desigur, de a angaja un traducător fizic ori de a avea un translator vocal, prin telefon, pentru programările precursoare operaţiilor. Uneori, însă, din cauza întârzierilor, în cazurile complexe, translatorii nu puteau aştepta şi plecau după două sau trei ore de aşteptări. Mi se părea mai uşor şi mai comod pentru pacienţi să ajut cu traducerea şi să devin un translator instantaneu în locul unei amânări a operaţiei sau decalaje viitoare.

Dar ştiu că ajutorul pe care îl pot oferi eu este limitat şi mai ştiu că şi mie mi-ar plăcea să primesc un mic ajutor în călătorii sau când interacţionez cu pacienţi care nu vorbesc limba română sau limba engleză. Desigur, nu vom putea învăţa toate limbile lumii într-o viaţă. Asta nu trebuie să ne oprească dorinţa de a călători sau de a lucra peste hotare ori cu investitori sau companii străine. De exemplu, potrivit acestui site top cinci cele mai vorbite limbi in Uk sunt:

1. Limba Engleză
2. Scoţiana (da, poate fi considerat un dialect regional dar a fost listată ca limbă de sine stătătoare în acest recensământ; chiar unii englezi o consideră dificil de înţeles)
3. Galeza (Ţara Galilor)
4. Poloneza
5. Punjabi, Urdu, Bengali,Gujarati (India şi Pakistan).

Nu voi învăţa toate aceste limbi, fie din lipsă de timp fie pentru că nu sunt, neapărat, interesată profesional sau personal să învăţ aceste limbi. Nu înseamnă, cu toate acestea, că mi-ar fi imposibil să comunic cu persoane vorbitoare de alte limbi decât cele pe care le stăpânesc. Am descoperit, recent, detalii despre un produs inovator care ar putea sparge barierele conversaţionale şi ajuta oamenii nu doar în călătorii dar şi când vine vorba despre intervenţii sau rezultate medicale. De ce mi se pare şi mai interesant acest produs? Cum am menţionat mai sus, lucrez într-un spital şi pentru mine este important să pot oferi răspunsuri profesionale şi medicale pacienţilor. Vasco este o companie care a luat naştere la iniţiativa unui om de afaceri şi paramedic, aşadar o persoană care înţelege necesitatea unui astfel de dispozitiv în domeniul medical şi nu numai.

Compania Vasco are pe piaţă, pe lângă aplicaţii, accesorii şi aparate de traducere fizice pe care le poţi împacheta cu tine în vacanţe, la birou sau în cazul unor întâlniri de afaceri cu persoane care nu vorbesc o limbă cunoscută de tine. Dacă eşti adeptul portabilităţii şi preferi dispozitivele de mici dimensiuni pe care le poţi purta cu tine, ai putea beneficia de un translator instantaneu Vasco Translator V4. Dacă, din contră, preferi metodele hands free sau lucrezi într-un domeniu unde ai nevoie ca mâinile să îţi fie libere în permanenţă, cum ar fi cel medical, ai putea să prefer căști cu traducător Vasco Translator E1.

Personal şi profesional, cred că mi-ar fi mult mai benefic un produs tip căști cu traducător pentru că majoritatea interacţiunilor pe care le am cu pacienţii sunt la telefon sau la recepţie unde există întrebări mai dese, programări de planificat şi posibile detalii personale de modificat. În special pentru ca pacienţii cu care intru în contact sunt mai în vârstă, ar putea exista şi o problemă de accent sau o altă problemă medicală care ar putea îngreuna interacţiunea şi detalii importante să fie pierdute în cazul în care există o barieră lingvistică. Posibilitatea de a avea traducere instant poate face diferenţe cruciale în acţiuni, tratamente sau suport medical. De aceea este important ca, în cazul în care interacţionezi cu persoane care vorbesc o altă limbă decât cea pe care o cunoşti tu, să ai ajutorul unui traducator instant portabil.

Nu îţi amâna sau anula planurile de călătorie în ţări îndepărtate sau aproape de casă. Nu renunţa la acea oportunitate profesională. Nu amâna o schimbare în carieră sau dezvoltarea portofoliului. Nu le ştim pe toate dar avem atât de multe posibilităţi şi oportunităţi să învăţăm câte puţin de la fiecare persoană cu care intrăm în contact. Cu cât cunoaştem şi interacţionăm cu oameni din culturi diferite cu viziuni şi idei diferite despre lume, cu atât mai bogaţi spiritual, profesional şi sufleteşte vom deveni.

Articolul acesta a fost scris, cu imensă nostalgie, pentru Spring SuperBlog 2025.